Rob

 Când m-am mutat în oraș, Rob lucra ca inginer și străbătea toată ziua drumurile supraveghind și dând indicații pentru niște lucrări de reabilitare a scărilor de bloc. Se vorbea despre el că este un om cumsecade, doar că dăduse în patima băuturii în urma unei aventuri eșuate din tinerețe, după cum aveam să aflu mai târziu. Toată lumea îl știa și era un fel de omul bun la toate, astfel am ajuns să colaborez cu el pentru montarea unui decor de spectacol. Nu era nimic complicat, doar câțiva îngerași ridicați pe niște scripete, însă a părut să îi placă atât de mult ce se petrecea pe scenă încât a rămas până la seara spectacolului. Astfel am aflat multe despre el, îi plăcea să vorbească despre tinerețe și să se laude, iar povestea lui preferată era că se născuse într-o familie de țigani și mama sa, minoră și săracă, îl dăduse unor rude îndepărtate să aibă grijă de el. Văzându-i ochii verzi și părul bălai, era greu să crezi că e adevărat, însă povestea cu atâta haz încât nimeni nu se-ndura să îl contrazică. 

 După spectacol m-a condus până acasă și în fața ușii, stânjenit cum nu-l mai văzusem vreodată, a făcut un pas spre mine și mi-a spus:

 - Tu ești o fată neobișnuită.

 - Ce vrei să spui? l-am întrebat amuzată că folosise cuvântul "fată" pentru o femeie de aproape 40 de ani cât aveam pe atunci. 

- Ești mereu senină și zâmbitoare, uite la oamenii din jurul nostru ce mohorâți sunt. Ești ca o zi de primăvară, de asta îmi place să te am prin preajmă. 

 - Atunci va trebui să vii mai des la teatru.

 - Asta nu pot să ți-o promit. 

 - Bine, Rob, ne mai vedem! și am intrat în casă. 

 Îl vedeam de la fereastră stand nehotărât în fața ușii, apoi a plecat agale pe străduța întunecată. 

   Se spunea prin oraș că fata pe care o iubise când avea vreo 20 de ani se aruncase în Siret și numai el putea ști din ce motiv, însă oamenilor le place să teasa povești și să învăluie tragediile într-o aură de legendă. 

 A doua zi l-am întâlnit în drum spre teatru. Mergea fluierând cu casca de protecție pe cap și cafeaua în mână, a zâmbit lung când m-a văzut și a trecut mai departe. Atunci, în scurtele secunde când am trecut umăr pe lângă umăr, mi-am dat seama cât de atrasă eram de el și asta a complicat totul.

 

(va urma)