Stăteam cu coatele pe masa lipicioasă de la suc neșters și încercam să compun o scrisoare. Terasa era aproape goală, doar un grup de fete își făceau poze una alteia luând posturi voit sexy și se amuzau: "Pe asta o să i-o trimit lu Mihai, să vadă proasta aia a lui că nu e de glumit cu mine!" Chelnerii își dădeau coate privind spre ele și întreaga imagine mă bruia de la ce aveam de făcut.
Venisem cu o oră înainte sperând să am liniștea care acasă îmi lipsea pentru a scrie o scrisoare unui fost (pe atunci nu știam că e fost) care plecase în Anglia la studii. Vorbeam des pe skype și alte cele, dar ideea de scris de mână mi se părea mai romantică și surprinzătoare, așa că îmi chinuiam creierii și ortografia să compun ceva frumos. Tăiasem deja trei rânduri și mototolisem cu ciudă o foaie, când a intrat un cuplu cu un copil de vreo 6 ani care insista că vrea înghețată. Am pus deoparte colile și m-am uitat la ei o vreme, cu privire îndobitocită. El avea vreo 30 și ceva de ani și un început de chelie pe care încerca să-l mascheze răzându-se în cap, ea era mai tinerică dar cu o gușă care o urâțea. S-au așezat la masa de lângă mine și și-au scos telefoanele, amândoi deodată, ca la comandă. Copilul bâzâia pe lângă ei- frumoasă progenitura, cu un păr creț și blond cum îl avea Lucifer în închipuirea mea- și cerea dulce bătând cu pumnul în masă.
"M-am săturat! am auzit-o pe ea. Îi faci toate poftele și a ajuns un răsfățat. Numai tu cu mă-ta sunteți de vină", și ținea copilul de umăr parcă pregătită să-l pună la pământ în caz că se mișcă. În mâna cealaltă, evident, avea telefonul cu Facebook-ul deschis. Soțul ei tăcea mâlc, fascinat de ceva la care se uita.
"Vorbesc singură! Stai locului că vine chelnerul și îi ceri înghețată! spre soț: Dracu m-a pus să mă mărit cu tine, eu duc tot greul și tu staaai și te joci toată ziua pe telefon." "Da lasă-l că se potolește el" a venit și răspunsul. "Așa zici mereu, și tot eu trag de el să stea cuminte!" și avea femeia un țignal de nici trei antinevralgice nu te scăpau de durerea de cap.
S-a lăsat apoi liniștea. Am mai luat o coală și înainte de primul cuvânt mi-am dat seama că era o idee proastă să-i scriu; de ce aș arăta că sunt romantică? Mi-am scos o carte din geantă și am început să citesc, mai mult printre rânduri, despre iubirea unui aristocrat rus pentru o cofetărească italiană. Povestea era destul de interesantă, doar că lângă mine se desfășura o scenă care l-ar fi făcut invidios pe Marin Preda: femeia tocmai îi dădea o palmă peste ceafă soțului ei care o privea cu aerul unui om abia trezit din somn: "Ce ai, fă?" "Fă să-i spui lu mă-ta!", în timp ce copilul fredona în surdină: "Ce ai, fă? ce ai, fă?"
"Ești un prost făcut grămadă- aici a strâns pumnul sugestiv- și ăsta îți seamănă leit!" "Ăsta" se trăgea de perciuni privind neinteresat bolta fără struguri de deasupra; părea obișnuit cu situația. "După ce că ai un salariu de rahat, nici cu copilu nu mă ajuți!" "O să te îngrop în bani și o să dansez (aici a făcut o mișcare din umeri să fie mai convingător). Mă omori cu limbarița ta, nu poate omu să bea liniștit o bere la terasă că tu taca taca taca..."
Între timp le-a venit și comanda, iar băiatul mulțumit a început să lingă înghețata, mozolindu-se pe față și mâini. Părinții și-au băgat nasurile în telefon, el rânjind din când în când la ce vedea, ea bosumflată ca-ntr-o zi de luni.
Mi-am reluat și eu lectură, analizând în gând dacă merită să mă mărit vreodată.
