Într-o dimineață, regina Sofia și-a adunat cei șapte fii în fața tronului și le-a grăit:
- Dragii mei fii, v-am crescut și v-am educat să fiți oameni de onoare, plini de respect și înțelegere față de semeni- de la rege până la țăran-și recunoscători pentru tot ce v-a fost dat. Acum a venit momentul să-mi mulțumiți!
Spunând aceasta, regina s-a apropiat de fiecare în parte, învăluindu-i într-o privire caldă. Sala tronului era luminată prin ferestrele lungi, iar soarele lăsa artistic pete de culoare pe podea.
Cei șapte tineri, frumos înveșmântați, drepți ca în fața plutonului de execuție, așteptau continuarea.
- Așadar, mă aștept de la voi să mă răsplătiți, găsind cea mai frumoasă fată din regat, o tânără cu adevărat demnă de a fi regină. Acela dintre voi care o va găsi, va primi întreg regatul și va domni până la adânci bătrâneți.
Tinerii s-au privit nedumeriți câteva clipe. Cel întâi născut a făcut un pas în față și a grăit astfel:
- Dragă mamă, de unde o să știm că cea aleasă e cea mai frumoasă din regat?
- La această întrebare, inima vă va răspunde!
A doua zi, fiii au plecat în căutarea fetelor de măritat. Au călătorit prin tot regatul, deghizați sau îmbrăcați normal, călare sau pe jos, prin sate și bodegi, la petreceri de țărani și de boieri. Spre seară a venit fiecare cu câte o fată, care mai de care mai plăcută privirii.
Regina le-a studiat amănunțit pe fiecare și, după ce a recunoscut că toate sunt frumoase, le-a supus la un mic test de o săptămână. Nu exista nicio cerință, în afară de aceea de a se comporta normal, ca și cum s-ar fi aflat acasă, în mediul lor.
După o săptămână, și-a chemat fiii în sala tronului pentru a le da sentința:
- Iubiții mei fii, în această săptămână le-am studiat îndeaproape pe logodnicele voastre și iată care-mi sunt concluziile:
Prima fată, frumoasă desigur, este totuși mult prea superficială și ușor de impresionat. Toată săptămâna a privit și cântărit frumusețile din palatul nostru cu ochi materialiști, fără să acorde nici cel mai mic interes față de fiul meu cel mare.
A doua fată, la fel de frumoasă, a lenevit încontinuu în paturile noastre și a dat ordine servitorilor ca și cum deja i-ar fi aparținut.
A treia fată, minunată într-adevăr, mi-a părut cea mai potrivită până ce mi-au ajuns la urechi zvonuri despre comportarea ei nerușinată față de tinerii din palat.
A patra fată, considerându-se mai puțin frumoasă, a început să le bârfească pe celelalte, dând dovadă de invidie, încercând să le denigreze prin vorbe deloc potrivite unei regine.
A cincea fată, frumoasă ce-i drept, s-a purtat urât cu fiul meu, socotindu-l un netrebnic incapabil să conducă un regat.
A șasea fată, cea mai frumoasă dinte toate, a plecat înainte de a se împlini o săptămână, spunând că nu vrea să-și ia o responsabilitate atât de mare ca aceea de regină.
A șaptea fată în schimb, cea mai puțin frumoasă, a reușit să mă impresioneze prin candoarea și totodată puterea ei, dând dovadă de înțelegere și altruism, trăsături atât de esențiale pentru o femeie!
Așadar, am decis, dragul meu- a grăit regina privindu-și mezinul, ca după moartea mea, regatul să îți aparțină, fiind încredințată acum că alegerea ta este cea mai bună.
Vedeți, iubiții mei fii, ați alergat în căutarea unei femei superbe, ignorând calitățile sufletești fără de care o frumusețea pălește ca o floare ruptă timpuriu din grădină!
Spunând aceastea, regina s-a așezat obosită pe tron, făcând semn tinerilor să părăsească sala. În încăpere încă plutea parfumul dulce al celor șapte fete.
