Încep această postare prin a vă spune că părerea mea despre librăriile Humanitas este puternic influențată de faptul că am lucrat o scurtă perioadă la una dintre ele. Deși o lună și jumătate nu este mult, totuși am tot dreptul să descriu "din interior" cum stă treaba acolo.
În primul rând nu te angajezi la o librărie, oricare ar fi ea, dacă nu-ți place să citești, așa cum nu te duci să vinzi anvelope de iarnă dacă n-ai habar de cum funcționează o mașină. Cel puțin așa-mi imaginez. Te duci din pasiune, încercând să combini utilul cu plăcutul (utilul fiind un job, nu și nevoia de mulți bani, dar ajung și la asta).
Încă de la interviu ți se repetă: "Trebuie să fii pasionat de ceea ce faci", urmat de "Salariul e cum e, știu, dar oamenii nu mai cumpără cărți." Iar tu te crezi supereroul care o să depășească targetul cu 200% și că o să readuci cultura în sufletul românilor. Bla bla bla. Și treci de interviu care nu e atât de dificil pe cât am citit prin alte postări înainte să aplic pentru jobul de librar. Doar câteva întrebări la care trebuie să răspunzi pentru a demonstra că citești din când în când. Și că știi cine deține Humanitas.
Ei bine, apoi începe acomodarea. Cu oamenii, nu cu miile de cărți care împovărează rafturile. Librarii sunt genul de oameni de care te simți aproape doar fiindcă împărtășiți aceeași pasiune pentru lectură. Asta la început, fiindcă mai apoi îți dai seama că sunt la fel ca mulți alți angajați: aceleași ambiții mărunte de a fi cât mai bun în fața șefului, de a critica ceea ce nu vrei să cunoști, de a bârfi și a săpa groapa celuilalt ș.a.m.d. Dar prima zi e de vis, și ți se pare că acolo vrei să-ți pierzi, pardon, petreci tot restul vieții, până când pensia vă va despărți. Iar cărțile, vai câte cărți noi de care abia ai auzit și ce reduceri au, o minunăție!
Pe lângă luat marfa în primire și aranjatul cărților pe rafturi, mai trebuie să faci ceaiuri, cafele clienților (asta în caz că librăria are și mini cafenea inclusă). Nu e nimic greu, doar că trebuie să le prepari repede. Când se face coadă la librărie e ca la piață, doar că pe silent mode. Trebuie să alergi ca un șoricel într-un labirint sadic improvizat, sub ochii de vultur ai șefei. Și ești omul bun la toate: tai, lipești, aranjezi, împachetezi, ștergi, încasezi, calculezi, schimbi, justifici, actualizezi etc etc etc. toate într-un mediu care nu are nici o legătură cu boemul, așa cum te așteptai. Și prin boem nu mă refer la tânjeală, ci la armonie, calm, liniște, știi ce zic?
Cu toate astea, uneori trebuie să te prefaci că muncești în orele lungi și plictisitoare când nu ai nimic urgent și important de făcut. Și atunci nici nu știi ce e mai rău: agitație sau plictiseală?
Apoi urmează ziua de salariu, Să ne înțelegem, banii se dau în două tranșe: avans și lichidare. Te gândești că e bine, ai bani pe toată luna, dar nu este așa. Când vezi că iei mai puțin decât puținul pe care-l așteptai, fie el și în două tranșe, parcă nu mai privești cu același entuziasm cărțile înșirate ademenitor pe care nu ai bani să le cumperi. Și te apucă frustrarea. Iar la asta se adaugă și faptul că unii colegi au o atitudine de parcă le-ai invadat librăria personală și ai nerușinarea să mai ceri și bani pentru asta.
De timp nici nu mai spun, în fond la aproape niciun job full-time nu mai ai timp de viața personală. Ajungi să-ți ignori cu zilele iubitul/iubita sau, când îl/o bagi în seamă, să-i face capul baniță cu toate supărările acumulate la muncă. Și începe să-ți surâdă ideea de a pleca!
Într-un final, îți iei tălpășița cu un mic suspin de ușurare. Aștepți ultimii bani ca apoi să închei orice socoteală cu librăria respectivă, dar crezi că-i primești pe toți? Nu, puișor, salariul mai mic din prima lună nu a fost o coincidență fiindcă la următorul o să iei doar un sfert!
Nu îmi pare rău că am lucrat la Humanitas, a fost o experiență. Nu îmi pare rău nici că i-am cunoscut pe cei câțiva colegi care mi-au adus aminte că nu toți oamenii au intenții bune, ba mulți dintre ei te sapă ușurel, suficient cât să nu-ți dai seama de unde ți s-a tras căderea. Dar totuși mi-ar părea rău să știu că sunt oameni care își caută un job de librar la Humanitas și nu găsesc pe net nimic ce i-ar putea face să se răzgândească. Ei bine, în afară de faptul că ești înconjurat de cărți, nu merită! Din niciun punct de vedere. Mai bine îți iei un job bine plătit, fără pretenții și aroganțe de mare realizare (cum au unele companii), și citești relaxat în timpul liber. Așadar, lectură plăcută!
