vineri, 17 octombrie 2014

Greierii


Îmi plac greierii. Au un fel simplu și liniștitor de a-mi aduce aminte de copilărie. De zilele petrecute la țară, alergând prin iarbă, inspirând mirosul dezgustător de balegă. Zilele acelea lungi și călduroase în care nu încăpeau decât sentimente plăcute. Și serile în care ultima oră de lumină era folosită pe post de lampă pentru încă un capitol de aventuri. Îmi plac fiindcă îmi aduc aminte de bunica, de mirosul vanilat al gogosilor, de bolta plină cu struguri încă verzi și de băncuța de fier de sub nuc.
 Îmi plac greierii fiindcă mă fac să mă întorc în timp, chiar și pentru un moment, cât durează scurta lor tiradă.