Blankenberge la malul mării

    Blankenberge este un oraș la malul Mării Nordului pe care l-am vizitat în dorința de a vedea Sea Life, o expoziție de pești fascinanți. Am găsit acolo creaturi impresionant de ciudate, în încăperi decorate cu copaci, verdeață marină, lumini difuze și pe fundal o muzică alertă puțin înfricoșătoare (mai ales când am trecut prin tunelul în ai cărui pereți de sticlă înotau rechini și pisici de mare, chiar pe deasupra capetelor noastre). Tot aici i-am găsit pe Nemo și Dory!

Apoi ne-am plimbat pe malul mării, înfruntând stoic vântul, târșâind bocancii în nisipul incredibil de fin. E atât de ciudat, atâta risipă de frumos! O plajă mare, superbă și apa curată, dar mult prea rece pentru a face baie în ea (indiferent de data din calendar). Mi-a părut rău că n-am mai putut sta, dar timpul era prea puțin și lucruri de văzut prea multe, așa că am pornit spre următoarea destinație.

Gent și gofre belgiene

  Următoarea destinație a fost Gent, un orășel la o stație de tren depărtare de Brugge. Dacă cel din urmă are un aer festiv, cu case viu colorate, acesta este mai sobru și-și arată vechimea prin clădirile lui nerenovate. Am vizitat Gravensteen (Castelul Conților), unde intrarea este 10 euro și turul a durat cam o oră. Nu a mai rămas nimic în afară de construcție în sine și o expoziție cu obiecte de tortură; sunt doar încăperi goale dar, cu ghidul audio, mi-am putut face o idee despre cum era în urmă cu aproximativ 10 secole. Mai târziu am aflat că turnurile rotunde au fost construite ulterior, pentru un aspect mai romantic. Erau destul de mulți turiști, toți plimbându-se cu chipurile zâmbitoare de-a lungul castelului.

Am urcat apoi în Turnul Belfort, de unde se vede o priveliște minunată: Biserica Saint Nicholas, Catedrala Sf Bavo  (o construcție superbă care găzduiește picturi semnate de artiști celebri, cum ar fi Peter Paul Rubens) și o parte din oraș (pozele nu sunt prea drepte...mi-e frică de înălțime!) Spre deosebire de Brugge, circulă mai puține mașini, oamenii preferând bicicletele. Există parcări special amenajate, dar sunt și localnici care le lasă sprijinite de câte un gard sau copac, fără teama că le-ar putea fi furate.

   După ce am vizitat câteva atracții turistice, am lenevit preț de 40 minute în barca ce aluneca alene pe canalul navigabil, admirând construcțiile vechi, luminoase ale orașului. Este comparabil cu Bruggeul, amândouă fiind orașe medievale, cu case din cărămidă și canale pe care circulă necontenit bărci cu motor, doar că acesta este mai întins și mai puțin populat de turiști.

  Dulle Griet este un pub în centrul orașului unde anumite tipuri de bere sunt servite în pahare imense pentru care trebuie să lași, drept garanție, un pantof. Poate că au avut experiențe neplăcute în trecut, sau vor doar să fie originali, efectul este același: stai pe jumătate desculț în timp ce bei una dintre cele mai bune beri! Când au intrat doi bărbați în costume elegante, mi-i imaginam amuzată cum o să stea picior peste picior, cu șosetele flaușate la vedere.

   Și am ajuns și la partea mea preferată: dulciurile! În Gent am mâncat cele mai bune gofre. Simple, lângă un cappucino, la o terasă din piața centrală, în timp ce analizam cu entuziasm trecătorii. Trebuie spus că belgienii se îmbracă cu gust; mulți bărbați la costum, iar femeile cu fuste scurte și paltoane elegante. Sexul frumos e puțin inversat, bărbații fiind mai atractivi, în timp ce meritul femeilor este că sunt foarte naturale, fără machiaj strident și au, majoritatea, un zâmbet foarte frumos.

Brugge cu aromă de ciocolată

 M-am îndrăgostit iremediabil de Brugge, un orășel medieval din nord-vestul Belgiei, pe care l-am străbătut câteva zile fără să mă satur de el. M-am plimbat cu barca pe canalele lui și am făcut nenumărate poze, am mâncat ciocolată belgiană (the best!) și gofre proaspete cu tot felul de fructe și arome.

  Orașul e colorat și miroase frumos, a scorțișoară și încă ceva (poate ciocolată, poate cozonac, nu am reușit să-mi dau seama). Sunt mulți turiști, dar și localnici amabili, cu zâmbetul pe buze- oamenii cântă și fluieră pe străzi, la propriu! Am vizitat monumentele lor istorice și-am lenevit în piața centrală, înconjurată de calești cu cai impunători, m-am uitat pe ferestre în casele oamenilor și am dansat pe străzile liniștite în noapte. Sunt multe multe de povestit, dar o să las imaginile să facă asta pentru mine:

  Belgienii au un foarte mare respect pentru ciocolată, motiv pentru care este atât de renumită. Vitrinele lor sunt aranjate creativ și au chiar un muzeu al ciocolatei, unde poți afla istoria pe scurt a ciocolatei, poți admira figurine din ciocolată și îți sunt puse la dispoziție mostre pentru a te îndulci pe parcursul turului. Tot aici, la fiecare 20 de minute, un maestru cofetar face o demonstrație de cum să prepari bomboane în diverse forme și arome.

   

       Pe lângă ciocolată, Belgia este renumită pentru bere, iar Brugge nu face excepție. Au sute de sortimente deosebite de bere și chiar un muzeu dedicat acestei băuturi, în care o încăpere are pereții "căptușiți" cu sticle multicolore. Nu sunt o fană a berii, dar cea cu fructe mi-a plăcut foarte mult!

      La final, doritorii își pot cumpăra o sticlă de bere personalizată.

 

O altă atracție este marele Belfort van Brugge, din turnul căruia poți vedea o panoramă superbă a orașului. Până acolo am numărat 322 de trepte, dar sunt convinsă că am sărit câteva din greșeală...

   Muzeul de istorie m-a surprins plăcut prin abordarea modernă a unei povești clasice. O întâmplare din viața ucenicului lui Jan van Eyck, un pictor flamand din perioada Evului Mediu târziu. Încăperile erau decorate conform poveștii; piețe de fructe și pește, camere cu ferestre luminate de fulgere, papagali împăiați și un manechin din plastic tolănit pe un scaun, sforăind ca și cum ar fi real. Mirosurile, de asemenea, m-au dus cu gândul la perioada respectivă. O experiență care n-ar trebui ratată. 

 Cât despre bucătăria belgiană, din ce am reușit să-mi dau seama în cele câteva zile, nu este una foarte complexă. Se bazează foarte mult pe preparate din fructe de mare; fac niște scoici cu ceapă delicioase, condimentate și servite în oala în care au fost gătite. Cât despre desert, în afară de ciocolată, sunt experți în gofre și se găsesc peste tot în centrul orașului. Arată foarte bine asortate cu frișcă, fructe și diverse siropuri. Poate ele sunt cele care dau aerului un miros atât de plăcut!

 Cam acesta este, pe scurt, Bruggeul. Nu aș avea loc și timp să descriu fiecare detaliu care mi-a plăcut, sunt multe care, per total, m-au făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de Brugge și să sper că o să revin curând. Cred că ar trebui să fie o destinație demnă de luat în calcul pentru toți cei care se gândesc la o vacanță. Nu este o țară ieftină, asta-i clar, dar merită fiecare cent, fiindcă rămâi cu amintirea unui orășel de poveste!