Privesc pe fereastră același peisaj, de ani de zile, ascultând o melodie tristă. Nimic nou nu se întâmplă, parcă văd aceiași oameni alergând grăbiți spre muncă, aceleași mașini colorate gonind pe șosele, același cer când însorit, când mohorât sau întunecat cu mici pistrui de lumină. În unele nopți nu pot să dorm, ies pe balcon și beau un pahar de vin- întotdeauna alcoolul mă face somnlentă, greoaie și totodată parcă plutesc. E absurd. Beau și fumez și privesc afară, ascultând liniștea, concentrându-mă la ea. Încerc să nu-mi aduc aminte de tine fiindcă doare. Am citit recent o carte despre o tipă care ajunge alcoolică din cauza bărbatului care a înselat-o. Îmi spun că ea a atins limita cea mai de jos, n-am să ajung așa. Și totuși îmi vine să te sun obsesiv în nopțile când beau singură și sunt deprimată. Te caut doar o dată, nu îmi răspunzi mereu. Poate nu ajungi la telefon fiindcă ea doarme cu capul pe brațul tău. Poate m-ai trecut în telefon cu nume de bărbat, cum pe aveai pe ea...
-Au nevoie de mine la spital, spuneai grăbindu-te să te îmbraci.
Într-adevăr, avea ea nevoie de respirație gură la gură.
Și acum mi se strânge inima ca un pumn de nisip când îmi amintesc cum e să te simți dat la o parte. Nici eu nu am fost o sfântă. Nu am fost perfectă, cum ai fi vrut. Curios cum oamenii cu sufletul cel mai găunos cer perfecțiunea de la ceilalți.
Stau la etajul 4, văd oamenii în miniatură. În părcușețul din fața blocului, o mamă încearcă să-și îmbrace fetița care nu stă locului o clipă. Nu-mi plac copiii. Sunt ca niște jucării drăgălașe, dar stricate. Plâng prea mult, țipă și tropăi cu piciorușele lor mici pe creierul tău. Parcă abia aștepți să crească, și atunci ajung obraznici. Nu e de mine, eu sunt devotată vinului și, mai nou, singurătății!
Oricât de dureros ar fi în unele seri să stau tolănită pe canapea, să beau și să mă uit la aceleași știri care se repetă de 4-5 ori pe zi, prefer asta decât să mai trec încă o dată prin focurile iubirii și să fiu apoi părăsită, aruncată ca un obiect vechi pentru care ți-ai pierdut interesul, chiar dacă în trecut te-a costat o avere. Prefer monotonia.
https://www.youtube.com/watch?v=wXP4D_hCfqw
