Luna ghioceilor

Încep prin a-ți spune că ești una dintre cele mai bune persoane pe care le cunosc, și nu o spun doar fiindcă sună bine. Acum câteva zile, când mă plimbam prin parc, făceam o analiză a oamenilor pe care îi iubesc, un exercițiu mintal care mă ajută să îi înțeleg mai bine. Nu a trebuit să caut mult, și este probabil un lucru de care își dă seama oricine interacționează cu tine. Ești o persoană bună și știi să asculți, să te implici emoțional în poveștile noastre și să dai sfaturi bune.

  Ai o putere de dăruire care uneori mă sperie, fiindcă îți poate pune sănătatea în pericol. Ca de exemplu, jobul groaznic la care te duci, deși știi că nopțile pierdute îți pot scurta din viață, dar o faci pentru noi și pentru timpul rămas, care sper să îți aducă numai bucurii!

  Știu că meriți mult mai mult decât ți-a oferit soarta, dar sper să vă pot ajuta, pe tine și pe tata, să profitați de anii ce vin, să călătoriți și să vă relaxați, după o viață de trudă pentru binele copiilor. 

Nu ți-a stat niciodată în fire să îți exprimi sentimentele și poate ți-a fost greu fiind așa, dar astfel m-ai învățat să îmi dau seama care sunt oamenii reci în aparență, dar incredibil de sensibili în realitate, să am grijă să nu îi rănesc. Da, ești o fire sensibilă, dar totodată foarte puternică și, dacă ar fi să te compar cu o floare, aceea sigur ar fi ghiocelul. Atât de plăpând, modest și pur, reușește să iasă de sub greutatea zăpezii și să ne facă să zâmbim cu gândul la primăvară.

  Ești o persoană specială și ai un loc aparte în inima mea, iar asta nu o să o schimbe nimeni și nimic. Știu că o mărturisesc mult prea rar, și niciodată vocal, dar te iubesc enorm, și nicio greutate nu este copleșitoare atât timp cât te am alături!

  La mulți ani, mamă dragă!

91 de ani

    Mamaia mea nu este bunica blândă descrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea, ci o femeie aspră și puternică, cu care viața nu a fost prea îngăduitoare.

   Ea a crescut câteva generații de copii, fiind mereu acolo pentru frații și surorile care trebuiau să meargă la muncă. A spălat tone de haine și a făcut orez cu lapte, a strâns în brațe și a alinat dureri cu leacuri auzite din străbuni. Câteodată e tristă că toată iubirea pe care a dăruit-o nu s-a întors la ea măcar printr-o vizită o dată pe an din partea adulților pe care i-a crescut.

   Boala a făcut-o casnică fără voie, dar nu a oprit-o să muncească la câmp cot la cot cu bărbații, cu o voință exemplară. Viața ei a însemnat o muncă continuă, mai ales după ce a rămas văduvă, și chiar și acum reușește să întrețină gospodăria, uneori cu ajutorul singurului ei fiu.

   Nu a fost niciodată o femeie blândă și deseori asprimea ei înlocuiește bunătatea. Îi place să-și amintească de nedreptățile celorlalți față de ea și să-i blameze, uneori fără motiv. Iar stările i-au fost întotdeauna imprevizibile. Acum bune prietene, în ziua următoare vecinele îi sunt insuportabile, astfel încât nu știu niciodată ce simte de fapt pentru oamenii din jur. Țintele preferate îi sunt oamenii cei mai apropiați; uneori soțul "a fost un om bun, am trăit bine cu el", alteori "era rău, lasă-l să stea acolo".

    Îi place să povestească întâmplări din trecut, refugiul bătrâneții ei. Atunci privește undeva departe, spre tinerețea ei, și vorbește cu vocea sacadată, iar mie îmi place să o ascult și să-i pun întrebări, chiar dacă știu deja toate poveștile. Viața ei ar putea fi subiect de roman; de la Al Doilea Război Mondial, când străbunica își ascundea fetele în pod, spunând rușilor că au febră tifoidă, apoi zilele petrecute în conacele boierești, gătind și având grijă de copii, începutul căsniciei cu bunicul (care are un loc special în amintirea ei), afinele și zmeura culese pentru a strânge bani și casa pe care au ridicat-o împreună, muncind zi și noapte, pentru ca fiul lor să aibă un cămin unde să crească frumos.

  Deși este o persoană pesimistă și deseori ipohondră, știe încă să glumească și o face cu atâta naturalețe încât de multe ori îmi notez ce spune. Mamaia mea este o persoană specială, asta o poate confirma oricine o cunoaște, iar astăzi împlinește 91 de ani. O vârstă incredibilă, dacă nu aș ști cât este de puternică și cum, trecând prin numeroase greutăți, încă se mai ridică din pat în fiecare dimineață, uneori mai bine, alteori mai rău, dar întotdeauna pregătită pentru o nouă zi.

   La mulți ani, mamaie! Te iubesc nespus!