330

După un colţ de stradă se auzea un fluierat domol dintr-o arie celebră. "Cântăreţul" era un domn de vârstă mijlocie, la costum şi cu joben, târând după el un baston cu cap de leu aurit- sau altă creatură fioroasă. Mergea degajat, fără grabă sau cuiozitate, răsucindu-şi pe deget mustaţa a la Dali. Întocmai genul acela de personaj pe care nu îl înţelegi nici după 100 de pagini.
 În staţia lui 330 stătea un tânăr, singurul călător de la ora aceea. Domnul i se alătură în aşteptare, dregându-şi vocea să se facă auzit:
- Fii amabil, ai văzut trecând o caleaşcă?
 Băiatul îşi scoase plictisit căştile din urechi:
- Ce?
- Am spus: fii amabil, ai văzut trecând pe aici o caleaşcă ?
- O caleaşcă? Cu cai?!
- Nu, dragul meu, cu hamsteri.
Băiatul, evident, îl privi surprins. Era obişnuit cu cerşetori beţi, dar niciunul nu se îmbrăca atât de elegant: altfel de ce ar mai cerşi?! Convins deci că e doar nebun, se făcu că nu îl aude.
- Trebuia să fiu demult la bal şi am dat ordin să-mi vină o caleaşcă. Fiica mea cea mare iese pentru prima dată în lume şi mă-nţelegi, dragul meu, este o seară foarte importantă pentru familie.
- Cum adică iese prima dată în lume? întrebă tânărul, învins de curiozitate.
- Adică la un bal. Este domnişoară acum. Nu mă privi aşa, fiindcă n-am să-ţi permit să o curtezi !
- Pfff...
- Ah, câte s-au schimbat..., oftă bărbatul, scoţându-şi o batistă din buzunar. Nu mai este ce ştiam eu...Dar ce ai, eşti surd cumva?
- Nu sunt surd! În caz că nu se vede, ascult muzică.
- Muzică iese prin alea? Mon Dieu, dar cum încap instrumentele acolo?
Tânărul ridică din umăr a indiferenţă şi-şi văzu de treabă mai departe, ignorând privirea insistentă a bărbatului care îl examina ca la microscop.
 În curând sosi şi autobuzul. Cei doi urcară, primul degajat, al doilea cu ezitare.
" Dar unde sunt caii si cum merge drăcovenia asta?!" se-ntreba bărbatul în timp ce maşina trecea pe lângă blocuri, case, pomi, alei, câmpii şi dealuri.
 La capătul călătoriei, răsuflă uşurat: "Iată, am ajuns deci acasă, şi chiar la timp pentru bal!" şi coborî din autobuz fluierând, grăbind treptat pasul spre castelul care se zărea printre copaci.
 În spatele său, ezitant şi surprins la culme, tânărul se târa de-a lungul aleii, incapabil să-şi dea seama unde se află.
- Urmează-mă, dragul meu, strigă bărbatul din faţă. Ai multe de învăţat!