Tocmai am vizionat mult comentatul film La La Land, și mi-a plăcut. Mult. Și cum simt nevoia să-mi împărtășesc cuiva impresiile la ora asta târzie, m-am hotărât să scriu aici. Pentru posteritate!
Demult nu m-a mai impresionat atât de mult un film (poate puțin sfârșitul din Allied și faptul că Marion Cotillard a jucat exemplar), dar acesta a reușit să atingă o coardă sensibilă, destul de subțire și așa. Emma Stone a meritat Oscarul câștigat cu acest rol.
Să începem deci cu începutul. Și cu multe spoilere.
În primul rând, este un film realist, în ciuda genului. Nu exagerează cu dansul din senin în mijlocul străzii și coruri de voci repetând același vers până te plictisești. E moderat și de bun simț, iar muzica merită ascultată.
În al doilea rând, este plin de simboluri destul de subtile, amuzant pe alocuri și te poate binedispune. Cu mine așa s-a întâmplat, cel puțin la început.
În al treilea rând, pare previzibil și într-o oarecare măsură chiar e. Tratează un subiect destul de comun, cel al vieții artiștilor și drumul lor către succes- un fel de agonie și extaz. Doar că, spre deosebire de alte filme, aduce ceva nou în compoziție: realismul și muzica.
Am tot repetat că este un film realist. Așa numesc eu orice film, carte, piesă de teatru în care nu există final fericit în dragoste. La fel se întâmplă și în La La Land, cei doi își croiesc drumuri separate, pentru a-și putea împlini visurile, și astfel, iubirea lor dăinuie. Nu se tocește după lungi certuri și frustrări, mizerie și-n final ură reciprocă. Ce poate fi mai rău decât să renunți la visul tău cel mai mare pentru o iubire care va dispărea în timp? Evident, este și o notă de egoism în poveste, dar fără asta ar fi ca toate celelalte.
Pasiunea din film este molipsitoare, iar muzica și actoria se împletesc armonios timp de 2 ore (care, recunosc, mi-ar fi plăcut să fie mai lungi). L-am privit cu emoție, cu nerăbdare și speranță. Nu este cel mai extraordinar film pe care l-am văzut, dar cu siguranță este printre cele mai expresive, transmite emoții reale și te lasa cu un mic gol în suflet. Sau poate trebuie doar să te cuibărești lângă persoana iubită pentru a izgoni teama de eșec.
Așadar, un film frumos care merită văzut!
