Taxi

Cum e sa astepti un sfert de ora un taxi in conditiile in care e trecut de ora doua noaptea si dupa ce in sfarsit apare unul, sa dai peste un sofer care incepe sa sporovaiasca despre viata lui nefericita pentru a-si alunga somnul si plictiseala? nemaipunand in calcul viteza demna de un melc cu care aluneca pe strazile suficient de libere si muzica proasta gen marca Inna?
Rupt de somn cum esti, amortit de atata asteptat in picioare si cu o pofta groaznica de o tigara, iti vine sa smulgi volanul si sa-l arunci pe geam, apoi sa scoti schimbatorul de viteze si sa dai cu el in capul soferului pana-i faci colectie de cucuie pe scafarlie. In timp ce-ti vin in minte tot felul de metode de tortura, urechile-ti aud fara vrerea lor: " Si dupa ce am dus-o pe fata in fata clubului, imi spune ca si-a uitat telefonul acasa si ca trebuie sa o duc inapoi..." si asa mai departe, alaturi de: "All the people tonight put the hands in the sky..." Turbezi, nu alta!
Pentru a prelungi drumul, omu' tau opreste si la semafoare, desi nu trece nici dracu la ora aia pe sosea...Cand in sfarsit ajungi acasa, colac peste pupaza! ii dai banii si cu o voce tanguitoare iti spune ca nu are marunt sa-ti dea restul, desi buzunarele ii colcaie de bacnote de cate 1 si 5 lei. Ce sa faci? Ii lasi bacsis, desi te-a calcat pe nervi tot drumul, cu gandul ca data viitoare ai sa pleci mai devreme pentru a prinde ultimul metrou sau mai tarziu pentru a-l prinde pe primul...Sau ca te lasi de fumat si te desparti de gagica pentru a economisi bani de o masina.

Compromisuri

Înainte îmi plăcea să citesc. Mult. Îmi plăcea să petrec orele de seară în fotoliul meu învelit în catifea demodată şi să răsfoiesc o carte, lăsându-mă integrată în universul imaginat. Îmi plăcea să şi desenez înainte...Îmi luam caietul de schiţe cu foi veline şi mă plimbam prin parc în căutare de portrete expresive. Când le găseam, mă prindea înserarea desenând.

Ascultam mult folk. Îmi plăcea Nicu Alifantis şi-nvăţasem să cânt la chitară...Aveam chitară pe atunci. Purtam rochii cu floricele şi părul lung lăsat pe spate. Mă vroiam boemă şi poate chiar asta inspiram bieţilor romantici.

Colecţionam trandafiri uscaţi şi aripi de fluturi, le păstram laolaltă într-un borcan de sticlă pe care pictasem dungi colorate. Îmi plăcea franceza şi încercam să o învăţ, visând că am să ajung la Paris când voi împlini douăzeci de ani...Luam cursuri de dansuri clasice...

...Până când mi-a apărut El.

Treptat, cărţile au început să mă plictisească cu subiectivismul lor. În ciuda părerii majorităţii oamenilor, şi anume că un talent nu se pierde, eu mi l-am pierdut pe al meu în ceea ce priveşte desenul. N-am mai căutat portrete expresive...

L-am dat pe Nicu Alifantis pentru Rammstein şi chitara clasică pentru cea electrică. Am renunţat la rochii şi-am adoptat blugii şi tricourile, iar părul mi l-am tăiat scurt într-o coafură rebelă.

Trandafirii şi aripile de fluturi le-am aruncat, în locul lor umplând borcanul cu cheiţe colorate de la cutiile de bere . Brusc, franceza mi-a părut prea demodată şi m-am apucat de germană, neglijând şi dansurile clasice în favoarea sporturilor extreme.

Râdeam cinic la amintirea trecutului şi mă-nvinuiam de prostie şi sensibilitate exagerată. Serile mi le umpleam cu poveştile lui, iar zilele mi se păreau infinite. Aşteptam cu nerăbdare să vină. Să merg. Să mergem. Să fim....

Acest "să fim" care credeam că o să dureze la nesfârşit, dar iată că am uitat calculele elementare pe care le învăţasem de la viaţă, şi anume că toate trec. Toate, cu atât mai mult fericirea.

Şi acum nu mai ştiu cum eram când nu era...

Cum vă plac...?

...femeile grăsuţe? Acum câteva secole, femeia era considerată frumoasă dacă era uşor rotunjoară. Formele împlinite şi totodată graţioase au constituit dintotdeauna atracţia principală pentru bărbaţi, deşi în secolul nostru femeile se străduiesc să respecte mărimile ideale-90-60-90. Societatea le marginează din ce în ce mai mult pe aceste vechi tipologii de frumuseţe, iar drept dovadă stau creaţiile vestimentare semnate de mari nume din domeniul modei.

De-ar trăi în zilele noastre pictorii Renaşterii, s-ar reprofila pe alt domeniu de creaţie şi ar lăsa pe cei mai puţin talentaţi să-şi consume culorile şi pânzele cu linii verticale reprezentând femeia secolului 21. Sunt răutăcioasă, dar sper măcar să se observe entuziasmul cu care le desfiinţez pe ele, odată cu mine. Şi pentru a continua fiind cinică, trebuie să adaug şi faptul că e total inestetic să se zărească claviculele sub care ar trebui să fie un piept generos dar care lipseşte cu desăvârşire.

Mersul domniţelor trebuie să fie diafan, nu o aruncătură dubioasă a picioarelor mult prea lungi şi subţiri, deci fustele scurte trebuie să permită vederea unor picioare micuţe şi împlinite. Trăsăturile feţei trebuie să fie în concordanţă cu umerii rotunzi prin legătura unui gât care să nu dea impresia că se rupe la cea mai mică atingere. Mâinile cu degete frumoase, nici prea lungi dar nici prea scurte, să-ţi fie drag să le săruţi fără a te-mpiedica de oasele mult prea proeminente.

Zâmbetul cu gropiţe drăgălaşe în obraji place tuturor, iar o piele a obrazului mult prea întinsă nu permite asemenea delectare a privirii. Înălţimea, în fine, e de preferat medie fiindcă o femeie înaltă este supusă la riscul de a-i complexa pe domnii din preajma ei; găsirea unuia potrivit staturii ei fiind dificilă sau aproape imposibilă. În afară de acest lucru, o femeie mică de statură pare a avea nevoie de protecţie din partea celorlalţi, pe când o femeie înaltă inspiră mai multă siguranţă de sine ceea ce nu e întotdeauna pe placul domnilor.

Aşadar, cum vă plac femeile grăsuţe?