- Stii care e problema noastra? Problema e ca ne inventam zei din nevoia asta absurda de a crede in ceva, in cineva, intr-un sens mai presus de...
Zapada se asezase peste statuile ce strajuiau aleea, strecurandu-se printre degetele de la picioarele, peste ochii intre-deschisi si pe crestetele acoperite de onduleuri mici, sapate cu dalta. Uriasii de piatra, albi si diformi, pareau acum mai reci ca niciodata, orbi la trecere celor doi tineri, surzi la vorbele lor...
Cuvintele se loveau cand de un umar, cand de un obraz, circuland in ecou prin parcul pustiu, insotite de scrasnetul pojghitei de gheata ce trada foste gropi pline cu apa.
Andrei se opri si incepu sa-si caute ceva prin buzunarele hainei, scotand o injuratura de ciuda ca mainile-i rosii si tremurande nu voiau sa-i asculte gandul.
- Mai presus de...unde dracu le-am pus? Ai o tigara?
Andreea dadu din umeri si se sprijini cu spatele de una din statui- o femeie sustinand pe umerii-i lati un ulcior de apa. Parul i se rasfira impietrit pana la mijloc, acoperindu-i goliciunea.
- Le-am gasit. Ce spuneam? Ah, da....despre zei.
- Mi-e frig.
- Ah, vezi, glumi el, frigul inseamna frica! Frica duce la nevoia de a crede in ceva.
- Nu. Frigul inseamna lipsa caldurii, raspunse ea zambind cu prefacuta candoare, in timp ce Andrei injura bricheta care nu se mai aprindea. Apoi spuse, privind atent fumul care se ridica in valuri, o data cu aburii produsi de propria-i respiratie calda:
- Poate ca ai dreptate, dar spune-mi...Ce te face pe tine sa speri?
- Ce ma face sa sper? Ziua de maine.
- De ce? Ce are atat de special?
- Ce a avut atat de special asta care tocmai a trecut?
- Nu stiu...Pentru mine a fost doar o alta zi de ianuarie.
- Si maine?
- Si maine tot ianuarie e..., raspunse el scuturand de zapada genunchiul indoit al unuia dintre uriasi.
- Pentru mine fiecare zi are ceva important, cu fiecare zi simt ca ma schimb mai mult si invat mai multe...
- Chiar si stand toata ziua in casa, cu ochii in calculator, razand la ce spun altii, bucurandu-te pentru ei sau invidiindu-i cand se lauda, traind prin intermediul lor care la randul lor traiesc prin intermediul tau? Asta e genul de zi despre care-mi vorbesti?
- Chiar si asa...De ce n-ar fi? Ce intelegi tu prin "zi importanta"?
- O zi de primavara, spre exemplu.
Andreea incepu sa hohoteasca zgomotos. De pe umarul femeii de piatra se desprinse o pudra de zapada pe care vantul o lua pe aripile sale, inainte de a cadea in capul dezgolit al Andreei.
- Tu traiesti doar primavara? te bucuri doar primavara? Iubesti doar primavara?
- Nu, Deea, nu vorbesc de primavara de afara, raspunse Andrei, cuprinzandu-i barbia intre degetul mare si cel aratator. Cat despre zei- privi spre cei noua uriasi care strajuiau aleea- ce parere ai despre zei?
- Zeii nu exista, asta cred. Niciun fel de zei...
- Atunci ce exista?
- Nevoia de a cunoaste...de a iubi...
- De a iubi ce?
Ea ii zambi cu inteles, dandu-si la o parte o suvita de par uda care i se asezase pe spranceana, apoi raspunse cu glasul aproape ca o soapta:
- ...primavara.
