Asemanari

Eu toamnei te aseaman tot mai mult...
ca soapta ei, eu glasul ti-l ascult
Ai vocea clara ca o dimineata
te-nvalui in mister ca seara-n ceata
ai izbucniri sagalnice, cochete
si-n zambet-lume-ntreaga de regrete;
ai stropi de roua ce-i ascunzi sub pleoapa
si ochii tai in departari se-ngroapa
ai nostalgii ca in amurguri, seara
si te-nfiori ca sub arcus-vioara;
ma ametesti ca vinul de podgorii
si-apoi te duci ca-n vantul serii-norii...

...si ma intreb mereu: care e doamna
care ma fascineaza: tu sau toamna?

Romero Morari

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aida

Imagine
    S-a apropiat ușor, temătoare, de malul apei fremătânde și s-a descălțat de un pantof, privind din când în când în urmă la mama ei: "oare e bine ce fac? pot intra în apă?" dar mama ei zâmbește. Desface și celălalt pantof și își dă jos șosetele, aruncându-le într-o parte în nisipul umed.   Valurile își întind degete invizibile spre picioarele ei albe și mici, o înconjoară ca-ntr-o îmbrățișare plină de dor, în timp ce fetița chiuie dând din mâini brațe ca o rândunică ce abia învață să zboare. Vântul i se împletește în cârlionții castanii și îi poartă râsul până la noi.  O privim de pe plajă, tolăniți pe nisipul călduț- doar ea, apa rece și cerul de un albastru orbitor- nimic altceva pe lume.  Dincolo de diguri se întinde un ponton lung ce pare că rupe sclipirea mării, iar părinții fetiței dezbat dacă ar trebui să meargă acolo pentru niște poze reușite sau să dea curs foamei și să se așeze la cea mai apropiată terasă. Cea din urmă învinge, iar fetița este chemată: "Aida!
Citiți mai multe

Noiembrie cald

Imagine
 Se așterne covor de frunze multicolore ce trosnesc plăcut sub tălpi grăbite, iar când și când vântul le ridică-ntr-un dans amețitor. Mici vârtejuri te îmbie să pășești, se spune din strămoși că-i lucrarea diavolului.  Ne plimbăm domol prin parcul amorțit, tu cu tricicleta ta roșie, râzând și chiuind de preaplin de veselie, eu urmându-te ca un paznic neînfricat.  Rațele au ieșit pe mal, la soare, măcănind de zor, iar ciorile "ce mănâncă acolo, mami?" se ciondănesc pe un miez de nucă proaspăt scos din coajă. Mai departe, înghețată îmbietoare- de ce nu, doar este zi de primăvară! și un cățel așteptându-și rândul la coadă spre amuzamentul copiilor.  Iar în tot acest mic vacarm, dimineața pare mai colorată, uitată-i bruma de altădată și mirosul veșted, bătrânesc al toamnei.
Citiți mai multe

Imaginea de ansamblu

   Când te îndepărtezi puțin, vezi imaginea de ansamblu- ca în fața unui tablou impresionist- și realizezi cât de multe lucruri bune ți s-au întâmplat și ce darnică a fost viața. O casă frumoasă, uneori dezordonată, cu miros de bețișoare parfumate, un soț care nu îți este doar partener, ci și coechipier în "jocul" de-a părinții sau o soție iubitoare care te așteaptă seara cu zâmbetul pe buze, un copil zburdalnic, sănătos și isteț, părinții încă tineri și de-un real ajutor, bunicii ce te-așteaptă în fiecare weekend cu brațele deschise și mâncarea sfârâind în cuptor.    În tot acest haos în care lumea a intrat ca-ntr-o cursă nebună, ne-a mai rămas iubirea, atât cât e ea- puțină și doar pentru aproapele cel mai apropiat. Suntem mici enclave așteptând negreșit următorul val. însă, până atunci, până când planeta asta mâhnită nu ne va mai suporta, să ne bucurăm de puținul atât de valoros pe care îl avem!  
Citiți mai multe