Am incercat inca de acum trei ore sa iti scriu, insa stiloul n-a vrut sa-mi fie complice. Dupa litera D de la "drag", s-a sufocat, a inghitit in sec si-a scuipat apoi pete albastre pe albul hartiei. Am mototolit foaia si-am trimis-o in coltul camerei, impreuna cu celelalte. Aveam in gand o intreaga epopee despre dragostea ce ti-o port, insa tot rupand foile si blestemand stilourile, mi-am dat seama cat de fade-mi sunt cuvintele. Ma-ncurc in ganduri incercand sa-mi aleg enormitati pentru a exprima un sentiment atat de usor de simtit...
Te cunosc...
Iti cunosc fiecare cuvant, desi niciunul nu imi este adresat.
Iti cunosc fiecare privire, desi toate ma ocolesc.
Iti iubesc fiecare zambet si toate motivele pentru care zambesti. Iti iubesc tristetea, tacerile, pasul grabit pe treptele muzeului de arta contemporana, gestul cu care iti potrivesti neglijent geanta pe umarul stang, vocea calma atunci cand ii soptesti fetei de langa tine sa fie atenta la piesa de teatru...
Iti ador venele mainilor tale albe si miscarile degetelor atunci cand impaturesti ziarul luat in fuga de la metrou. Iti ador sprancenele a caror mirare ma face sa surad, a caror incruntare ma-ntristeaza...
"Extaz de la 19 ani, te cunosc destul de bine ca sa nu mai am nici o incredere in tine, in penibila ta satisfactie, in fascinantele tale catuse"(Gellu Naum)
Stiloul mi se razbuna murdarindu-mi degetele de cerneala. N-a vrut sa-ti scrie, si l-am obligat. Stiu bine ca niciuna din literele mele nu vor ajunge la tine. Nu vreau. Iti vorbesc si imi vorbesti, te intreb si imi raspunzi...In gand. In gand te vad mereu aievea si-ti pot spune orice, fiindca tu-mi vei raspunde oricum... cu cuvintele mele. Iti cunosc fiecare gand in parte, deoarece gandurile tale sunt doar creatia gandurilor mele...
Te imbrac in haine straine de stilul tau, te dezbrac de corp si-ti imbratisez mintea cu toate puterile fiintei mele. Te asez treptat de pe o scara de bloc, intr-un vagon de tren incarcat de calatori, dintr-o incapere sufocata de fum de tigara, pe o frumoasa pajiste la poale de munte. Te oblig sa vorbesti cu persoane straine de personalitatea ta, te indrum sa iti indeplinesti visurile si sa fi fericit pentru a putea fi eu insami fericita....
Iti ascult tacerile, si-ti mangai fruntea in ceasurile de-nserare, iti citesc povestea mea stiind ca doar tu o poti cuprinde cu imaginatia.
Esti mereu acelasi, si in fiecare zi altul. Ai o mie de nume, o mie de chipuri, o mie de personalitati si idealuri, insa doar un suflet.
Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg doborat
Tu umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gat...(Adrian Paunescu)
Te mai intrebi ce-as face fara toate astea? As fi un etern cosmar, o eterna pravalire peste stanci, ca o aripa de pasare rapusa de-un glont. La nesfarsit, acelasi zbor frant pe ceruri fara stele....De ce te mai intrebi de mi-e greu?!...cand mie imi e atat de usor sa te iubesc, ca si cum..ca si cum tu ai fi eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu