Colţ de literatură

.....E sunet gros, inabusit si inabusitor. Bataile sunt tot mai intense, aruncandu-si bratele lungi, incercand sa evadeze din monotonie. Secundele se transforma in ecou prelung, iar fiecare din ele isi incearca forta mai presus de cea din urma. Cuvintele se-nghesuie pe limba, neizbutind sa navaleasca afara, in aerul primavaratic si egal. Si e liniste in camera, doar ea bate deznadajduita de parc-ar avea propria personalitate, propriile sperante si dezamagiri, propriile vise destramate de zambete perfide si priviri rautacioase. A adunat fiecare frimitura de vis si le-a asezat pe toate grijulie intr-un cufar inflorat, surprinzator de mic pentru atatea cioburi...

Timpul a obosit. S-a asezat pe o banca manjita de sperantele trecatoare ale tinerilor indragostiti de ieri, si ofteaza. Si asteapta... Asteapta sa fie rechemat, s-alerge, sa prinda ziua de ieri legand-o cu ziua de maine prin ziua de azi.... Ceasul a amutit. ...Clipele-si asteapta nerabdatoare randul, inghesuindu-se una intr-alta, strigand, injurand, reclamand... ...Trecatoare salbatica, secunda, bate din picioru-i scurt, clipind des si fara rost. ...Rasul departat al gingasilor copii a ramas suspendat in aer, printre frunzele de tei. ...Si clopotul Bisericii a tacut solemn, asteptand consimtamantul.. ...Vantul nu mai suiera printre dinti, ci doarme pe creanga unui copac. ...Soarele si-a retras timid rotocoalele de lumina, iar norii s-au oprit din plimbarea lor continua. ...Tot Universul asteapta tacut... Dar timpul suspina,cu genele impovarate de lacrimi, incetand sa mai treaca, incetand sa mai existe...

"Pot sa respir...pot sa respir. De ce ma mir?" Lustra ranjeste aruncand bale de lumina... Fotografiile de pe perete vorbesc mute in alb si negru, dar unde sunt florile? Da, sunt acolo. La fel ca amintirile de ieri...Trandafiri sangerii uitati intr-o vaza frumos ornamentata de mana unui artist. Artist ce-a uitat sa mai picteze in culori... Patul mi-e leagan atarnat de creanga unui nuc batran, unde-as vrea sa adorm daca sunetul vantului n-ar fi atat de asurzitor. E sunet de tren greoi ce-si fumeaza existenta dintr-o pipa cu colb, iar sinele tremura sub greutatea lui... Fluturii-si plang de mila aripile frante, aerul devine solid, inabusind sunetul. Cuvintele iau forme ciudate, sfidand gravitatia... Gandurile nu-si mai gasesc locul, cerand dreptul la libertate, la existenta exterioara. Inima-mi palpita-n creier si in calcai, izbindu-se de structura materiei, asteptand... ...Dar unde mi-e Zborul? Unde-mi sunt aripile? Unde-i "Daca Dumnezeu nu exista, atunci Eu sunt Du...

Doctore, simt ceva mortal Aici in regiunea fiintei mele. Ma dor toate organele Ziua ma doare soarele, Iar noaptea luna si stelele. Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer Pe care pana atunci nici nu-l observasem Si ma trezesc in fiecare dimineata Cu o senzatie de iarna. Degeaba am luat tot felul de medicamente, Am urat si am iubit, am invatat sa citesc Si chiar am citit niste carti, Am vorbit cu oameni si m-am gandit, Am fost bun si-am fost frumos... Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore. Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani. Cred ca m-am imbolnavit de moarte Intr-o zi Cand m-am nascut. Marin Sorescu-"Boala"

Bem sange din cranii translucide- golite de idei, si ne infruptam din minciuni ce se perinda in sfera gandurilor noastre intr-un du-te-vino continuu, ametitor si euforic, in timp ce sobolani perfizi si cenusii ne rod demnitatea, cu o pofta nesatioasa..... Adulmecam veninul faptelor si disecam constiinta putreda la masa reuniunii de 100 de ani.Introvertiti si excentrici in acelasi timp, defilam in jurul fantanii de alama construita peste cadavrele anilor ce au trecut...ce vor trece...ce vor sa treaca...Zambete transfigurate de suspin urmaresc prin sticla geamului aburit de speranta reuniunea falselor idealuri...