Inimă de câine



Cum am putut uita de "Inimă de câine", piesa mea preferată alături de "Oscar şi tanti Roz", şi totodată prima pe care am văzut-o la Teatrul Naţional în calitate de studentă? Era prima oară când mergeam, la sfaturile unui prieten, fără să citesc dinainte nuvela sau măcar vreo informaţie referitoare la piesă.
Am intrat în sală şi m-am aşezat pe trepte, cât mai aproape de scena al cărui decor l-am studiat timp de câteva minute, până a început piesa şi şi-a făcut apariţia un actor stând întins pe podea şi tânguindu-se. Era îmbrăcat în nişte zdrenţe care la-nceput mi-au părut a fi un cojoc de genul celor pe care le poartă oamenii de la ţară. După ce a început să scâncească, mi-am dat seama că haina respectivă imagina de fapt blana jerpelită a unui câine.
Da, aveam în faţă un câine pe care nu l-am putut disocia de om până pe la doua parte a piesei ( dacă aţi văzut-o, ştiţi despre ce vorbesc, dacă nu...trebuie să o vedeţi!)
Piesa acoperă cu replici şi scene amuzante tragedia unei fiinţe necuvântătoare căruia i se dă şansa să experimenteze toate lucrurile de care doar un om se poate bucura-şansă de care profită într-un mod dezavantajos pentru ceilalţi.
Încă de la tristul monolog de început al lui Şarik, până la cel de final al aceluiaşi câine ce-ntre timp a înţeles ce-nseamnă să fii om, piesa mi s-a părut fascinantă ! Aşteptam cu nerăbdare fiecare replică şi scenă, mă simţeam iar ca un copil curios ce priveşte de parc-ar vrea să cuprindă lumea-ntreagă în ochi !

Cu această piesă am intrat în lumea teatrului. Frumos început, nu? Odată cu ea, i-am revăzut pe actorii Victor Rebengiuc şi Şerban Ionescu pe care i-am îndrăgit întotdeauna, şi i-am descoperit pe Marius Manole şi Tania Popa despre care pot spune deja că se numără printre preferaţii mei.
Din cercul ăsta încântător de vicios pe care-l reprezintă pasiunea pentru teatru, sper să ies doar pentru a intra într-un altul la un nivel mai avansat. Acest din urmă cerc îl reprezintă participarea activă la actul de creaţie al artei teatrale: arta de a scrie scenarii.

Săptămânile viitoare se va juca din nou Inimă de câine, ocazia perfectă să vedeţi că buna mea impresia despre acest spectacol este justificată!

Teatrul NATIONAL Bucuresti

INIMA DE CAINE

dupa Mihail Bulgakov

regia: Yuriy Kordonskiy

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aida

Kassandra, leandri și cicade

Sfârșit de vară