American Buffalo sau radiografia unei prietenii
Trei personaje rupte parca din comediile lui Caragiale. O sala 'claustrofobica', incarcata de oameni. O masa, un birou si mai multe scaune/ cutii deasupra carora atarna lampi. "Mi-am luat un cola light...Bine ca nu mi-am luat cu zahar, ca ne lipeam p-aici." "Bine ca n-ai luat cola zero, ca-ti dadea sticla goala!" "M-am sacrificat! Mi-am amanetat ceasul pentru pistolul ala"; sunt doar cateva dintre replicile cu care cei trei artisti au mentinut zambetul pe chipurile spectatorilor timp de doua ore.
Cele trei personaje, comice si tragice totodata in comedia lor, pun la cale un jaf bazat pe o informatie falsa data de unul dintre ei...tipul pampalaului: " Omul cu servieta pe care l-am vazut plecand...nu l-am vazut".
Este genul de piesa la care esti pregatit in orice moment sa razi, stiind ca dupa o replica amuzanta nu poate veni decat una..si mai amuzanta! Nu poti renunta la zambet nici macar in momentele cand Teach, interpretat cu mult talent si convingere de catre Vlad Zamfirescu, se isterizeaza incercand sa-si convinga prietenul ca planul sau este mai bun.
In afara de situatiile critice in care sunt puse personajele, piesa studiaza si relatia de prietenie dintre cele trei caractere total diferite, scotand la suprafata tot ce are individul mai frumos si totodata mai josnic in fiinta sa.
Un joc exceptional fac cei trei actori, cu mici scapari, ce-i drept: zambetul abia retinut a lui Marius Florea Vizante intr-un moment in care replica cerea seriozitate; cu asa text insa, e greu sa ramai serios pana la capat. Iar cum nu sunt si nici nu cred ca am sa fiu vreodata critic literar sau de teatru, pot spune ca piesa din seara asta a fost o relaxare.
Sala in care s-a desfasurat actiunea ne-a adus mai aproape de actorii ce-si interpretau personajele la un pas departare de noi, incluzandu-ne inevitabil in jocul lor. Cat despre caracterele descrise prin cuvinte si fapte...nu sunt tocmai atipice, deoarece, de exemplu, pe Teach l-am regasit si in Mark din Arta, iar pe Bobby in aceiasi piesa, in persoana lui Ivan.
Spre deosebire de alte piese de teatru insa, la American Buffalo nu am simtit nevoia sa ma pun in pielea personajelor. Nu m-au determinat sa fac asta; drept pentru care timp de doua ore le-am analizat gesturile pandindu-le greselile, si le-am asteptat replicile hotarata sa rad.
Pentru detalii mai 'profesionale', postez aici un articol care chiar mi-a placut:
Comentarii
Trimiteți un comentariu