Le théâtre, mon amour!

Mi-am descoperit, in urma cu vreo luna, o dependenta despre care nu stiam ca o port atat de inradacinata in firea mea: pasiunea pentru teatru. Pana atunci, incercam tot felul de droguri, in speranta ca am sa ma pot desprinde cumva de realitatea inconjuratoare care nu-mi era deloc pe plac. Ma drogam deci cu muzica, desen, beletristica, insa nu erau suficient de puternice pentru a ma transpune intr-un univers cu totul aparte, asa cum a reusit intr-un final teatrul.
Poate parea oarecum patetic ceea ce incerc sa spun, dar de o luna de zile teatrul este a doua mea casa. O casa placuta in care am cunoscut oameni deosebiti; oameni de care ma simt legata prin simplul fapt ca impartim aceiasi pasiune. Oameni pe care ii iubesc tocmai fiindca au ceva de transmis, fiind capabili sa creeze realitati in fata carora cea adevarata paleste.
Aflata in fata scenei, ma simt ca si cum as fi pe ea si as trai toate emotiile, sentimentele, dezamagirile si bucuriile personajelor la intensitati mult mai mari decat in mod normal, iar singurul gand ce ma mai leaga de realitatea concreta este: "Ce bine ar fi sa dureze o vesnicie"...
Am vazut, in acest interval de timp, nenumarate perspective asupra conditiei umane, libertatii de exprimare, depresiei, artei, nebuniei si multe altele care m-au facut sa imi reevaluez conceptiile, dandu-mi seama de cat de mic imi era universul inainte de a le cunoaste.
As putea spune ca ii invidiez pe actori, daca nu mi-ar fi atat de dragi, pentru faptul ca au aceasta posibilitate de a imbraca personalitati diferite de caracterul lor si de a trai experiente pe care in viata propriu-zisa nu le-ar putea trai... M-am intrebat deseori ce este un actor, insa raspunsul a venit in cele din urma: Un actor este un om ceva mai complex, iar lumea....asa cum spunea si Shakespeare...e teatru!