Colţ de literatură

Într-o dimineață, regina Sofia și-a adunat cei șapte fii în fața tronului și le-a grăit: - Dragii mei fii, v-am crescut și v-am educat să fiți oameni de onoare, plini de respect și înțelegere față de semeni- de la rege până la țăran-și recunoscători pentru tot ce v-a fost dat. Acum a venit momentul să-mi mulțumiți! Spunând aceasta, regina s-a apropiat de fiecare în parte, învăluindu-i într-o privire caldă. Sala tronului era luminată prin ferestrele lungi, iar soarele lăsa artistic pete de culoare pe podea.  Cei șapte tineri, frumos înveșmântați, drepți ca în fața plutonului de execuție, așteptau continuarea. - Așadar, mă aștept de la voi să mă răsplătiți, găsind cea mai frumoasă fată din regat, o tânără cu adevărat demnă de a fi regină. Acela dintre voi care o va găsi, va primi întreg regatul și va domni până la adânci bătrâneți. Tinerii s-au privit nedumeriți câteva clipe. Cel întâi născut a făcut un pas în față și a grăit astfel: - Dragă mamă, de unde o să știm c...

Mi-a spus la un moment dat un bătrân, arătându-mi spre creasta muntelui:  - Pe partea cealaltă, printre copaci și ierburi, într-un loc ferit de priviri e o scară care te duce pe vârf. Nu mulți știu de ea, fraierii escaladează muntele și își dau duhul până să ajungă sus.  - Nu cred, am replicat. Ce fel de scară e asta, și cine a pus-o acolo?  - E cioplită în stânca muntelui. Se spune că a fost făcută la comanda unui împărat care voia să se refugieze acolo în vreme de război. Au murit mulți la cioplirea ei, din cauza frigului. Muntele ăsta nu cunoaște primăvară.  - Și împăratul? Ce s-a întâmplat cu el?  - A trăit acolo vreme de 30 de ani, ca un exilat. Și-a scris biografia dar foile au fost furate sau pierdute, nu se mai știe nimic de conținutul lor...  L-am privit suspicioasă. Ochiul lui de sticlă mă fixa ca o mustrare.  - De ce îmi spui toate astea? am întrebat privind aburii cafelei.  - Te văd dornică de țeluri. Ăsta e un țel...

E din nou iarnă. Ninge sau plouă, sau amândouă. Vinul aburește în cana de la tine pe care scrie kitschos Te iubesc. Ascult încontinuu Only getting younger, fără nicio plăcere. Sub brad zac darurile nedesfăcute, poate un orfan s-ar bucura de ele.  Pe geam scrie Tina încadrat într-o inimioară strâmbă, dovada lipsei tale de simț artistic. Zâmbesc la amintirea unei după-amieze când ploua cu grindină și noi, adăpostiți sub pătură, număram petele de pe tavan. Am venit să-ți spun că te-am uitat. Ai zâmbit sceptic, doar eu cunosc acel zâmbet. Și-n fața morții o să zâmbești la fel, Daniel. Norii parcă încorsetau cerul. "Ești prea literară, Tina, fii mai simplă!", îmi spuneai savurând mucul de țigară. Și-ncercam, prin ghidușii de gheișă obosită, să-ți fac pe plac. Cu evantaie și ace de păr, cu-nflorituri în vestimentație. Rimelul se scurgea pe obraji. Râdeam haotic, înghițind sunetele. Am venit să-ți spun că m-am îndrăgostit. Nu e ca tine, e altfel. E într-un fel pe care nu-l ...

 Tudor nu era un bărbat frumos. Însă ochii azurii compensau lățimea nasului, grosimea buzelor răsfrânte, gropița bărbiei. Într-o cameră ticsită de oameni, nu el era cel care atrăgea atenția, însă felul în care te privea atunci când îți adresa cuvântul, făcea să dispară din jur orice mișcare. Ca și cum ochii lui închideau în ei toate înțelesurile cuvintelor nerostite.  Vorbea puțin și cumpătat, privea atent în jur cu o curiozitate ingenuă și-și rula țigările cu măestrie de ceasornicar. Gesturile lui erau restrânse și repetitive, dar părea să pună atât de mult preț pe ceea ce făcea în fiecare moment, încât atrăgea asupra-i multe întrebări.   Nu știai niciodată ce gândește. Nu-și ducea până la capăt propozițiile, de parcă era de la sine înțeles ce voia să spună.  Femeile, atrase de calmul lui inexplicabil, îl descoseau în speranța să afle cât mai multe. Care îi este povestea? Însă povestea lui era simplă: Iubise o fată.  Era ciudat să-l asculți s...

- Nu te mai iubesc! spune el răspicat. Corina își aprinde o țigară și, prin fumul dens, îl privește apatică. - Poate că nu te-am iubit niciodată. Ești o femeie lipsită de sentimente. M-asculți?! Ești ca una dintr-acelea care nu au nimic de oferit dar se-mbracă în poleială atrăgătoare pentru a păcălii idioții. Iei toată energia, toate sentimentele, toate speranțele, apoi lași omul gol-goluț. Îl pierzi! Mă asculți? - Ești un poet ratat, zâmbește ea amar. - Vezi? Vezi cât de cinică și insensibilă poți fi? Ești goală pe dinăuntru! - Atunci de ce ai mai stat cu mine? O tăcere grea se lasă în camera întunecată. Din sufragerie sună telefonul, un țârâit scurt ca un reproș. Fumul gros se-ntinde într-o pâclă urât mirositoare.  Corina stă pe scaun, cu un picior sub ea. Tricoul pătat îi alunecă de pe-un umăr. - N-am știut cine ești! - Acum știi. Zâmbește cu subînțeles, privindu-l pe sub sprâncene. Părul umed îi curge neglijent pe spate, împrăștiind miros de șampon. Pisica neagră îș...

 Într-un timp care nu mai vrea să aștepte, căutăm povești de dragoste extraordinare în privirile călătorilor din metrou, prin baruri cu coatele rezemate de mese și aer lânced de fum. Ne aruncăm în aventuri dubioase să-ngropăm singurătatea. Ne dăruim cu sufletele goale... Ca-ntr-un mers pe sârmă n e stă "te iubesc" pe buze, pregătit oricând să cadă în gol.

Cerul părea o cupolă de fum. Mergeam prin băltoace și noroi, ținând umbrela sprijinită pe umăr, ca pe o pușcă de vânătoare. Frunzele fâșâiau sub bocanii mei murdari, făcându-mă să tresar: O fi vreun urs?  Până departe în zare, pădurea era cenușie, aproape ireală. Mă simțeam singură. Vocea monotonă a Mariei nu făcea decât să sporească această senzație. Povestea despre bunica ei căsătorită cu un pădurar și toate beneficiile dobândite din această legătură.  - Era o femeie frumoasă bunica mea. Știi, cum erau pe vremuri femeile...cu buze subțiri și roșii, sprâncene arcuite a mirare, și grăsuțe la corp. Nu înțeleg cum putea avea atâta grație o femeie dolofană, cum era ea...Bunicul, în schimb...  Și povestea continua cu prima lor întâlnire. Maria era fascinată de poveștile de dragoste din trecut, i se păreau mai sincere. Visa mereu cum ar fi fost să se nască pe timpul cavalerilor și al domnițelor. Cu serenade la balcon și nenumărate mileuri croșetate la căldura focului din...