Colţ de literatură

Ploua cu soare. Pe sub umbrela galbena, femeia zambeste trecatorilor necunoscuti care o privesc intrebatori sau indiferenti. Cu mana in care tine telefonul ce suna de zece minute incontinuu incearca sa-si traga bluza inflorata peste cureaua subtire, gandindu-se ca in scurt timp o sa se descarce bateria si nu va mai fi nevoita sa raspunda. Ce-i pasa ca intarzie la intalnire? In fond, nici nu e importanta, poate astepta. In parc, patronii teraselor si-au intins mesele si scaunele pe trotuar, imbiind oamenii cu muzica data mult prea tare, mirosurile placute de vanilie si aromele dulci ale cocktailurilor. Trece pe langa ele, sperand ca nu-si va auzi numele strigat de unul din acei oameni zgomotosi pe care i-a intalnit de atatea ori in ultimele luni. Merge cu pasul larg, in sandalele maronii cu capsa, indreptandu-se, fara tinta, spre iesirea din parc strajuita de teii in floare. In aer plutesc firicele de praf trezite la viata de stopii plapanzi ai ultimei ploi. "Nico!" aude in...

Mircea se opri si isi aprinse o tigara. In bar, oamenii incepusera deja sa se risipeasca. Era marti seara. - "Tu esti un timid, zice, si-mi dispretuiesti munca". Ma privea atat de intens incat puteam sa jur ca, daca ii intorc privirea, o sa ma transform in stana de piatra! "Nu sunt timid si nici nu-ti dispretuiesc munca. Ai jucat excelent, dar ai deja confirmarea criticilor si a admiratorilor. ori nu ti-e de ajuns?" Fusesem rautacios, stiam asta, dar merita din plin! In loc sa se bosumfle, cum ar fi facut alta in locul ei, actrita mea ma privi din nou cu ironie si incepu sa rada scurt, nervos. O uram in clipa aia! Apoi s-a ridicat brusc si s-a asezat de-a dreptul pe marginea masutei, in fata mea. Era atat de aproape incat ii simteam rasuflarea calda. "Nu stii sa minti!" imi spune si ma priveste cu ochii ei imensi, verzi... "Nu mint..." am baiguit incoerent. "Fiindca nu stii!" mi-a replicat, privindu-ma victorioasa. "Nu stii sa asc...

- Am vrut sa ma insor! incepu Mircea cu un glas ce parea al altcuiva. Intre timp li se adusera doua pahare si sticla de whisky ceruta. George umplu paharele si se pregati sa asculte, gandindu-se ca i-ar face bine sa uite macar pentru o ora de problemele lui. - Am vrut sa ma-nsor cu o fata pe care am cunoscut-o acum sapte ani, pe cand era studenta la actorie. Ne-a facut cunostinta un bun prieten de-al meu care s-a sinucis acum un an din cauza unei datorii pe care nu a putut s-o achite la timp...La inceput nu mi-a placut deloc de ea. Era prea ingamfata, prea plina de talentul ei actoricesc! Plus de asta, era prea frumoasa. Pe atunci eram un naiv si credeam ca, daca incerc sa-i gasesc defecte fizice, am sa scap de fascinatia pe care incepea s-o exercite asupra mea. Asadar, imi spuneam ca are nasul prea mic, picioarele prea scurte, buzele prea groase, parul prea deschis la culoare,urechile prea mari, umerii prea mici...In fine, incercam s-o denigrez fata de mine, dar si fata de Tudor, ami...

Nu am sa-mi dau seama niciodata de ce imi place atat de mult luna asta...Poate datorita culorilor ei aramii, a covorului de frunze care fosneste prelung sub talpile trecatorilor si a cerului cenusiu care prevesteste furtuna...Sau poate fiindca e un preludiu al iernii, iar in aer pluteste miros de zapada. Un alt posibil motiv ar fi vremea enervant de instabila care ne-ndeamna sa imbracam toate hainele din dulap, trecand de la tricou la palton si fulare. Indiferent de motive, mai mult sau mai putin plauzibile, cert este ca ador luna noiembrie!

Îmi plac lucrurile cât mai simple, cum ar fi biscuiţii cu ciocolată, plimbările în parc la 8 dimineaţa trăgând de lesă un căţel neascultător, persoanele cu ochii albaştri sau lacul de unghii. Dar, imi plac lucrurile simple mai ales când sunt eu cea care le poate complica! De exemplu relaţiile la distanţă caracterizate prin speranţe deşarte şi infidelitate, oamenii cu pasiuni ciudate şi ţeluri greu de atins, cafeaua cu frişcă şi ghicitul viitorului în ea, romanele lui Dostoievski, rebusurile şi comediile bune. Viaţa e uneori atât de simplă încât de multe ori simt nevoia să o complic pentru a mă putea declara mulţumită. Alteori am nevoie de situaţii clare pentru a simţi că deţin controlul asupra lor, şi-atunci întreb, cercetez, mă frământ şi plâng de nervi când nu găsesc ceea ce căutam. Un mare gol se deschide în faţa mea şi nu ştiu dacă să mă arunc în el cu ochii închişi sau să măsor distanţa până la aterizare...dacă există aşa ceva. În jur, toţi oamenii frumoşi devin în imaginaţia mea...

Cand simti ca e momentul sa schimbi ceva in viata ta, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa...nu te mai gandesti la asta. Aranjeaza-ti parul ca sta ca dracu, aprinde-ti o tigara sa-ti treaca nervii si pune-ti un film lacrimogen despre viata unora cu mult mai nefericiti decat tine- asta o sa te faca sa te simti mai bine. Daca te inseala iubitul, nu dispera! nu e singurul care poate face asta. Daca ti se arde mancarea pe foc in timp ce te gandesti la cum sa dregi situatia dezastruoasa in care te afli, stinge aragazul si da o fuga pana la cel mai apropiat MC (in fond, chit ca esti grasa sau slaba, el tot va gasi o alta cu care sa te inlocuiasca). Daca zilele trec toate egale si nu gasesti niciun reper spre care sa-ti indrepti existenta, sterge-ti cv-ul pe care oricum nu il citeste nimeni si cauta un mod mai util de a ocupa o pozitie sociala favorabila (nu, cluburile de noapte nu sunt o idee buna!)... Plus de asta... tot raul spre bine! (zise una care a fost abandonata, nu are job...