Janine

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce repede trece timpul

Imagine
  Amintirile se strâng în ghem făcând trecutul să pară comprimat. “Ce repede trece timpul” e reflecția curând bătrânilor mei părinți care-și aduc aminte, în ceață, de copilăria petrecută pe ulița satului, desculți prin colbul gros de pe străzile încă neasfaltate.  Fiecare vară devine una- cu scurtele săptămâni petrecute în cort, pe malul mării sau la poalele muntelui, iar restul anotimpurilor- o înghesuială de gesturi mecanice și rutină. Momente de clopoței și bucurie din ce în ce mai forțată, de mâncare prea multă și brazi fără miros de cetină, apoi din nou rutina.   Și, totuși, în zborul de pescăruș stau amintirile noastre fericite. În valurile călcate de picioare micuțe de copil și-n marea care “scuipă nisip”. În scoicile ascunse prin buzunare și cărțile citite pe șezlong. În zile prea calde, cu arsuri solare și limonadă cu gheață. În aceste momente simțim că trăim cu adevărat fericiți- doar câteva momente până ce și acestea trec rostogolite în marele g...
Citiți mai multe

Muntele Tartar

Mi-a spus la un moment dat un bătrân, arătându-mi spre creasta muntelui:  - Pe partea cealaltă, printre copaci și ierburi, într-un loc ferit de priviri e o scară care te duce pe vârf. Nu mulți știu de ea, fraierii escaladează muntele și își dau duhul până să ajungă sus.  - Nu cred, am replicat. Ce fel de scară e asta, și cine a pus-o acolo?  - E cioplită în stânca muntelui. Se spune că a fost făcută la comanda unui împărat care voia să se refugieze acolo în vreme de război. Au murit mulți la cioplirea ei, din cauza frigului. Muntele ăsta nu cunoaște primăvară.  - Și împăratul? Ce s-a întâmplat cu el?  - A trăit acolo vreme de 30 de ani, ca un exilat. Și-a scris biografia dar foile au fost furate sau pierdute, nu se mai știe nimic de conținutul lor...  L-am privit suspicioasă. Ochiul lui de sticlă mă fixa ca o mustrare.  - De ce îmi spui toate astea? am întrebat privind aburii cafelei.  - Te văd dornică de țeluri. Ăsta e un țel...
Citiți mai multe

Sfârșit de vară

Imagine
 La sfârșit de vară m-a apucat un sentiment greu de așezat în cuvinte, un fel de nostalgie timpurie după zilele toride petrecute pe plajă. Îmi priveam picioarele afundate în nisip, în timp ce apa mării dansa peste ele, gâdilându-mă.  Așteptam așa, neclintită, să vină următorul val, cu gândul fugind aiurea de la un subiect la altul, cu soarele încălzindu-mi ceafa și umerii. O repetare la nesfârșit a aceleiași senzații cunoscute din copilărie, de pe vremea când nu știam cum să o definesc. Și, după atâta timp, nici acum nu știu exact. Ca o fericire fără motiv, un sentiment de apartenență la ceva infinit și siguranța că puțin din mine, din fiecare dintre noi, va rămâne la fel de etern ca marea. Acolo. În largul ei, într-o scoică sau o algă ce plutește domol. Într-o rază de soare care se prelinge pe suprafața de sticlă a apei. În râsul agitat al unui pescăruș sau în norul solitar ce-și lasă o clipă umbra pe trotuar. În castelul pe care l-am construit la mal cu băiețelul meu ori în ...
Citiți mai multe