Janine

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Femei

     Ți se pare că ai ajuns într-un punct al vieții în care toate lucrurile s-au așezat în forma corectă- ai o familie frumoasă, un job satisfăcător, planuri nenumărate pentru viitor- si îți încrucișezi drumul cu o altă femeie care îți spune că nu ești suficientă.   Vorbești prea mult, îți ții din scurt bărbatul și-ți crești copiii să devină niște răzgâiați fără respect.  Ești prea slabă sau prea grasă, te machiezi prea mult sau prea puțin, miroși mereu a mâncare sau prioritizezi jobul în fața familiei.  Nu ai niciun hobby și ești plictisitoare sau ai prea multe hobby-uri și prea puțin timp pentru lucruri importante.  Vrei să atragi priviri- ești usuratica sau complexată ori nu ai deloc grijă de aspectul tău fizic și bărbatul își va găsi cu siguranță alta mai tânără și mai frumoasă.   Și, venind de la o femeie cunoscută, observațiile pot trece drept invidie și atât. Însă, când ți se întâmplă o tragedie și femei necunoscute ...
Citiți mai multe

Ce repede trece timpul

Imagine
  Amintirile se strâng în ghem făcând trecutul să pară comprimat. “Ce repede trece timpul” e reflecția curând bătrânilor mei părinți care-și aduc aminte, în ceață, de copilăria petrecută pe ulița satului, desculți prin colbul gros de pe străzile încă neasfaltate.  Fiecare vară devine una- cu scurtele săptămâni petrecute în cort, pe malul mării sau la poalele muntelui, iar restul anotimpurilor- o înghesuială de gesturi mecanice și rutină. Momente de clopoței și bucurie din ce în ce mai forțată, de mâncare prea multă și brazi fără miros de cetină, apoi din nou rutina.   Și, totuși, în zborul de pescăruș stau amintirile noastre fericite. În valurile călcate de picioare micuțe de copil și-n marea care “scuipă nisip”. În scoicile ascunse prin buzunare și cărțile citite pe șezlong. În zile prea calde, cu arsuri solare și limonadă cu gheață. În aceste momente simțim că trăim cu adevărat fericiți- doar câteva momente până ce și acestea trec rostogolite în marele g...
Citiți mai multe

Muntele Tartar

Mi-a spus la un moment dat un bătrân, arătându-mi spre creasta muntelui:  - Pe partea cealaltă, printre copaci și ierburi, într-un loc ferit de priviri e o scară care te duce pe vârf. Nu mulți știu de ea, fraierii escaladează muntele și își dau duhul până să ajungă sus.  - Nu cred, am replicat. Ce fel de scară e asta, și cine a pus-o acolo?  - E cioplită în stânca muntelui. Se spune că a fost făcută la comanda unui împărat care voia să se refugieze acolo în vreme de război. Au murit mulți la cioplirea ei, din cauza frigului. Muntele ăsta nu cunoaște primăvară.  - Și împăratul? Ce s-a întâmplat cu el?  - A trăit acolo vreme de 30 de ani, ca un exilat. Și-a scris biografia dar foile au fost furate sau pierdute, nu se mai știe nimic de conținutul lor...  L-am privit suspicioasă. Ochiul lui de sticlă mă fixa ca o mustrare.  - De ce îmi spui toate astea? am întrebat privind aburii cafelei.  - Te văd dornică de țeluri. Ăsta e un țel...
Citiți mai multe