D-asta nu-mi mai plac bărbații

M-am întâlnit zilele trecute cu buna mea prietenă, Nicoleta, o tipă mărunțică cu părul scurt, blond-argintiu și ochii negri. E o fată frumoasă, dar cu desăvârșire lipsită de noroc în dragoste.

S-a așezat turcește pe o bancă în parc și și-a aprins ultima țigară luată la bucată din chioșcul de la colț. E studentă în anul trei la științe politice, stă într-o garsonieră de prin Berceni și pe lângă facultate, merge la tot felul de joburi part-time pentru a-și plăti datoriile și mâncarea pechinezului bătrân și antisocial.

Trage din țigară și începe să vorbească cu vocea ei rârâită de adult necrescut:

- Tina, eu sunt sătulă de bărbați. Recordul meu amoros e de șase luni. Nu mă plâng, am cunoscut foarte mulți bărbați, atât de mulți încât dacă ar trebui să le fac o radiografie psihică, mi-ar ieși un singur exemplar. Am cunoscut artiști învinși de sistem, așteptând marele proiect care să le scoată mâna din buzunarul mamei, fotografi netalentați în căutare de inspirație, programatori nesiguri pe ei, familiști convinși care își caută jumătatea dar până atunci tot încearcă, pierde-vară prin cazinouri, game testeri care lâncezesc comod în copilăria lor întârziată, tipi de afaceri cu nasul atât de sus încât inspiră aerul de pe Intercontinental...toți, absolut toți au în comun faptul că urmăresc același lucru, Într-o formă sau alta. Singura diferență dintre ei e abordarea: unii joacă cartea sincerității "Ori mă accepți așa cum sunt (aka afemeiat, pierde-vară, nesimțit), ori pa!". Alții sunt actori ceva mai buni și te fac să crezi că sunt însuși Zeus acuși picat din cer, și dacă ești proastă, îi crezi. Mai sunt și ăia de bună credință, pe principiul: am încercat să fac lucrurile să meargă, dar adevărul e că nu vrem aceleași lucruri ( adică blowjoburi mai dese ). Sunt sătulă până aici- și ridică palma spre cer- de întâlniri, fiindcă toate decurg cam în aceeași manieră. Sunt sătulă de tipi care mă țin de mână pe stradă, în timp ce le curg ochii după jartierele vreunei trecătoare, de "ți-ar sta bine roșcată" sau "reacționezi așa fiindcă ești la pms". De fantezii cu lesbiene. De glume despre sâni mici, auzi și tu. Noi suntem ok și de gașcă dacă râdem la glume despre sânii mici, dar dacă-i spui vreunuia că o are mică, sare-n sus și nu te mai f**e o săptămână.

Se oprește, se enervează și mai tare și aruncă țigara pe jumătate nefumată, apoi își verifică telefonul:

- Vorbesc de o săptămână cu unu, m-a invitat la film, o porcărie, nici nu mai știu cum se numea, după mergem la un suc și nu doar că trebuie să-mi plătesc singură consumația, dar își mai și calculează pe telefon câți bani a cheltuit cu mine. Apoi, colac peste pupăză, mă întreabă dacă am chef să vin la el să vedem un film. Dar ce pana mea am văzut până acum? Știi bancul ăla: Mamă, tu ce ai vrut- fată sau băiat? La care mă-sa: eu am vrut doar să mă uit la film. E cea mai răsuflată invitație la sex.

- Nu e chiar așa, îi răspund oarecum timid, am văzut o groază de filme fără să se întâmple ceva după.

- Asta fiindcă nu ai vrut tu. Crede-mă, intenția era acolo. Și mai e o chestie: toți, dar absolut toți o să-ți spună că sunt diferiți. Iar replica asta e atât de răsuflată ca faptul că femeile nu vor tipi cu bani. O porcărie, normal că vrem stabilitate financiară, cine se combină cu unu care n-are nici după ce bea apă?

- Mai sunt și alte chestii în afară de asta...

- Da, p**a mare, ai dreptate!

Râdem amândouă, ea se întristează și rămâne pe gânduri. Se joacă cu unul din cele trei inele de pe deget, apoi oftează:

- Ultimul tip m-a dus la Roma. Era putred de bani, nu știu cum îi făcea, arăta și bine al dracu. Se purta frumos, parcă eram cine știe ce prințesă. Și adevărul e că nu-s de lepădat. Credeam că am dat peste Făt-Frumos, până m-a lăsat pentru alta. Acum e prin Londra. Știi, când eram mică chiar credeam în prostiile alea cu Făt-Frumos pe cal alb, acum știu că nu există așa ceva. La început ni se par bărbații perfecți, dar mai devreme sau mai târziu tot vine vremea când ne cuceresc și se simt îndreptățiți să tragă vânturi pe sub plapumă de rearanjează cutele cearșafului. Totul și la propriu și la figurat. O dată ce te-a avut, devii neinteresantă, oricât de frumoasă, inteligentă, cu bani și simțul umorului ai fi- întotdeauna au impresia că pot mai bine de atât și ajung la 35 de ani să se mulțumească cu neveste urâte și cicălitoare. Cu ce se mai laudă atunci? Cu o listă imensă de femei pe care le-au avut, dar se întreabă oare vreunul câte dintre ele l-au iubit cu adevărat? Fiindcă mi se pare halucinant să iubești un bărbat care nu te merită.

- Nu e ok să-i bagi pe toți în aceeași oală. Cunosc bărbați care au suferit foarte mult după despărțiri.

- Cum au suferit? Dedesubt sau deasupra următoarei?

- Crede-mă, e cel mai trist lucru să vezi un bărbat plângând!

- Nu știu, n-am văzut niciodată, dar mi-aș dat juma' de avere să se întâmple. M-aș simți răzbunată pentru toate nopțile în care am plâns așteptând să mă sune.

- Nu mai fi tristă, am încercat s-o consolez. Ai dat tu peste bărbați aiurea, asta nu înseamnă că toți sunt la fel.

- Nu sunt tristă, sunt revoltată. Tot ce vreau e un bărbat drăguț și cu bun simț, care să mă iubească mai presus de orice. Nu mi se pare de neconceput. Sau cel puțin nu mi se părea. Dar când schimbi tiparul și totuși dai mereu de aceleași rezultate, când te schimbi până nu te mai recunoști și ajungi să fii tot nefericită, înseamnă că nu la tine e problema. Și nu mă lua și tu cu: dacă ești mulțumit cu tine, nu mai ai nevoie de nimeni. Asta e o porcărie vehiculată de cărțile de dezvoltare personală...Suntem ființe sociale, avem nevoie de apreciere și iubire. Într-adevăr, n-am văzut vreo tipă plângând într-un Ferrari, dar dacă nu are cu cine cânta "I want to break free" în timp ce e la volan, tot degeaba.

- Hei, melodia aia o poate cânta oriunde, cu oricine.

- Da, dar nu e același lucru ca atunci când o cânți cu persoana iubită, și te uiți siropos în ochii ei, știi ce zic?

- Nu chiar. Eu o cânt de fiecare dată când dau cu aspiratorul și mă simt fericită.

- Poor little child! m-a luat în brațe compătimitor, apoi a propus să ne mai plimbăm fiindcă i-au amorțit picioarele.

Ne-am oprit la chioșc de unde și-a făcut plinul cu țigări, și am dat o tură de IOR. Era frig ca dracu și ne-nghesuiam una-ntr-alta nehotărâte dacă să mergem spre casă sau nu. Și pentru prima oară mi s-a părut că seamănă foarte mult cu Natalie Portman în filmul Closer.

- În fine, iartă-mă că te-am înnebunit cu problemele mele, spune-mi ce ai mai făcut tu.

- Nimic special.

- Ei, haide, nu te molipsi cu negativism de la mine. Eu doar îți povesteam că d-asta nu-mi mai plac bărbații. Apropo, ai niște ochi foarte frumoși!