Singur intr-un parc pustiu

Tragea insetat din ultima tigara, urmarind tacut fumul gros care se inalta unduind in bezna noptii. Lumina palida a felinarului ii aluneca pe chip, iar adierea vantului i se impletea in parul castaniu. O tacere apasatoare se lasase peste parcul nu demult plin de strigate subtiri de copii si cantece de pasari ratacite.
Mi-a cerut sa tac...
Mi s-a parut o vesnicie timpul in care mi-am privit incurcata mainile,apoi cerul instelat si copacii incarcati cu flori mici si albe. Am retinut fiecare detaliu in parte din acel parc, incercand sa uit privirea lui incruntata. Mi-am muscat buzele pana la sange doar pentru a nu izbucni in plans, si l-am urat doar pentru a-l iubi din nou...
O singura intrebare ma chinuia...o singura intrebare pe care nu indrazneam sa i-o adresez:
"De ce nu ma iubesti?"
Stiam ca m-ar privi cu ochi negri si reci, iar incruntarea lui mi-ar fi cea mai grea pedeapsa. M-am ridicat tacuta de pe banca si-am vrut sa plec, mergand cu pasi inceti doar pentru a-i auzi chemarea. Mii de ganduri, imagini si intrebari fara raspuns imi veneau in minte...Sa ma intorc nu mai puteam...n-as mai fi gasit decat un strain fumand pe o banca intr-un parc pustiu...