Mat
Pe Tabla de Sah vreau sa fiu Eu regina. Iubita si urata de toata lumea, sa ma scald in dantele si parfumuri scumpe, sa rad zgomotos cu dinti de sidef si sa-mi ofer mainile spre a fi sarutate de buze mincinoase, in timp ce la colturi de palat, cersetori mor de foame si frig implorand indurare si omenie. Am sa calc cu picioarele-mi incaltate-n pantofi cu funde peste cuvintele ce-mi nesocotesc cuvantul si am sa dau verdict de moarte celor ce-mi doresc moartea.
Din calesti imbracate-n flori, am sa-mi risipesc frumusetea in palmele intinse ale adoratorilor si am sa ascult serenade seara la balconul incarcat de iedera...suspinand si dand falsa crezare arzatoarelor juraminti.
Pe Tabla de Sah vreau sa fiu Eu nebunul ce alearga neincetat, fara directie in cautarea lui Nimanui sau a lui Nicaieri. Haituit, lovit cu pietre si cuvinte, acuzat de vini imaginare si condamnat pentru libertatea mea, sa le rad in fata ca Eu stiu raspunsurile tuturor intrebarilor fara raspuns. Lumea mea in culori stridente si sunete vii sa le acapareze atentia, sa le provoace invidia; fericirea mea nejustificata sa o conteste in favoarea fericirii lor cumpanite. Sa pot alerga cu picioare desculte pe asfaltul murdarit de noroiul talpilor lor, sa zbier si sa ma scald in fantani cu ape adanci si soapte tainice de fermecatoare sirene, sa rad si sa iubesc tot ceea ce nu se poate iubi, tot ceea ce ei nu stiu sa iubeasca...
Pe Tabla de Sah vreau sa fiu Eu pionul supus, condamnat la tacere si sacrificiu, imbracat in manta-mi cenusie a mediocritatii, stand vesnic respectuos in umbra impunatoare a ilustrilor imparati. Razboiul sa-mi fie hrana, sabia si scutul-tacamuri, frontul de Vest-patul, iar iubita, o poza veche, rupta la colturi pe care-o pastrez ca pe-o tainica icoana. Iubit in vreme de glorie, blestemat la timpul infrangerii, sa-mi vand sufletul unui Satan incoronat si sa-mi dau viata pentru o idee in care cred cu toate puterile gandului meu.
Pe Tabla de Sah, in fine, vreau sa fiu Eu majestuosul rege al carui cuvant valoreaza totul in fata gloatei de supusi. O mare de slugi sa-mi apere tronul, coroana, si sufletul pana la ultima picatura de sange, pana la ultima inutila rasuflare. Mergand cu pasi marunti si indelung studiati, sa-naintez cu privirea spre misteriosul Zenit, in inaltul cerului al carui Zeu sa fiu Eu. Canturi de slava si poeme sa se scrie in cinstea regescului meu nume,iar parade si petreceri regale cu banali bufoni si curtezane fermecatoare sa aminteasca tuturor de preamarita-mi putere.
Da, vreau! Vreau sa fiu Eu toate piesele sahului tau, amator stangaci, iubitor de razboi si pace, dragoste inocenta si ura pacatoasa, glorie si josnicie, intelepciune si ignoranta. Pe universul meu in alb si negru sa-ti asterni gandurile, iar mana ta sfioasa sa treaca peste marmura rece a supusilor tai, indemnandu-i pe-un drum strajuit de intrebari fara raspuns...
Din calesti imbracate-n flori, am sa-mi risipesc frumusetea in palmele intinse ale adoratorilor si am sa ascult serenade seara la balconul incarcat de iedera...suspinand si dand falsa crezare arzatoarelor juraminti.
Pe Tabla de Sah vreau sa fiu Eu nebunul ce alearga neincetat, fara directie in cautarea lui Nimanui sau a lui Nicaieri. Haituit, lovit cu pietre si cuvinte, acuzat de vini imaginare si condamnat pentru libertatea mea, sa le rad in fata ca Eu stiu raspunsurile tuturor intrebarilor fara raspuns. Lumea mea in culori stridente si sunete vii sa le acapareze atentia, sa le provoace invidia; fericirea mea nejustificata sa o conteste in favoarea fericirii lor cumpanite. Sa pot alerga cu picioare desculte pe asfaltul murdarit de noroiul talpilor lor, sa zbier si sa ma scald in fantani cu ape adanci si soapte tainice de fermecatoare sirene, sa rad si sa iubesc tot ceea ce nu se poate iubi, tot ceea ce ei nu stiu sa iubeasca...
Pe Tabla de Sah vreau sa fiu Eu pionul supus, condamnat la tacere si sacrificiu, imbracat in manta-mi cenusie a mediocritatii, stand vesnic respectuos in umbra impunatoare a ilustrilor imparati. Razboiul sa-mi fie hrana, sabia si scutul-tacamuri, frontul de Vest-patul, iar iubita, o poza veche, rupta la colturi pe care-o pastrez ca pe-o tainica icoana. Iubit in vreme de glorie, blestemat la timpul infrangerii, sa-mi vand sufletul unui Satan incoronat si sa-mi dau viata pentru o idee in care cred cu toate puterile gandului meu.
Pe Tabla de Sah, in fine, vreau sa fiu Eu majestuosul rege al carui cuvant valoreaza totul in fata gloatei de supusi. O mare de slugi sa-mi apere tronul, coroana, si sufletul pana la ultima picatura de sange, pana la ultima inutila rasuflare. Mergand cu pasi marunti si indelung studiati, sa-naintez cu privirea spre misteriosul Zenit, in inaltul cerului al carui Zeu sa fiu Eu. Canturi de slava si poeme sa se scrie in cinstea regescului meu nume,iar parade si petreceri regale cu banali bufoni si curtezane fermecatoare sa aminteasca tuturor de preamarita-mi putere.
Da, vreau! Vreau sa fiu Eu toate piesele sahului tau, amator stangaci, iubitor de razboi si pace, dragoste inocenta si ura pacatoasa, glorie si josnicie, intelepciune si ignoranta. Pe universul meu in alb si negru sa-ti asterni gandurile, iar mana ta sfioasa sa treaca peste marmura rece a supusilor tai, indemnandu-i pe-un drum strajuit de intrebari fara raspuns...
Comentarii
Trimiteți un comentariu