Colţ de literatură

Încep prin a-ți spune că ești una dintre cele mai bune persoane pe care le cunosc, și nu o spun doar fiindcă sună bine. Acum câteva zile, când mă plimbam prin parc, făceam o analiză a oamenilor pe care îi iubesc, un exercițiu mintal care mă ajută să îi înțeleg mai bine. Nu a trebuit să caut mult, și este probabil un lucru de care își dă seama oricine interacționează cu tine. Ești o persoană bună și știi să asculți, să te implici emoțional în poveștile noastre și să dai sfaturi bune.   Ai o putere de dăruire care uneori mă sperie, fiindcă îți poate pune sănătatea în pericol. Ca de exemplu, jobul groaznic la care te duci, deși știi că nopțile pierdute îți pot scurta din viață, dar o faci pentru noi și pentru timpul rămas, care sper să îți aducă numai bucurii!   Știu că meriți mult mai mult decât ți-a oferit soarta, dar sper să vă pot ajuta, pe tine și pe tata, să profitați de anii ce vin, să călătoriți și să vă relaxați, după o viață de trudă pentru binele copiilor....

    Mamaia mea nu este bunica blândă descrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea, ci o femeie aspră și puternică, cu care viața nu a fost prea îngăduitoare.    Ea a crescut câteva generații de copii, fiind mereu acolo pentru frații și surorile care trebuiau să meargă la muncă. A spălat tone de haine și a făcut orez cu lapte, a strâns în brațe și a alinat dureri cu leacuri auzite din străbuni. Câteodată e tristă că toată iubirea pe care a dăruit-o nu s-a întors la ea măcar printr-o vizită o dată pe an din partea adulților pe care i-a crescut.    Boala a făcut-o casnică fără voie, dar nu a oprit-o să muncească la câmp cot la cot cu bărbații, cu o voință exemplară. Viața ei a însemnat o muncă continuă, mai ales după ce a rămas văduvă, și chiar și acum reușește să întrețină gospodăria, uneori cu ajutorul singurului ei fiu.    Nu a fost niciodată o femeie blândă și deseori asprimea ei înlocuiește bunătatea. Îi place să-și amintească de nedreptăți...