26 de ani fără ea




Te-am cunoscut prea puțin și am încercat să dau tăcerilor tale înțelesuri filozofice. Erai îndrăgostit, erai trist, erai dornic de moarte?
Întotdeauna egal, atât de egal încât nimic nu părea să îți tulbure aparenta liniște. Cărai după tine amintiri pe care eram invidioasă, o dragoste atât de completă încât cei 26 de ani fără ea păreau lipsiți de logică. Cu toate că o furasei de la părinți când încă era o copilă, ea ți-a fost ca o mamă, o soră, o iubită, și de cuvântul ei atârna voința ta.

Erai un copil. Un veșnic neajutorat care nu cere nimănui ajutor. Și tare mi-ar fi plăcut să te înțeleg mai mult și să găsesc mai des cuvinte calde pentru a-ți alina teama din priviri.

Aș vrea să-ți scriu o scrisoare, ca Isabel Allende, deși știu că nu o vei citi. Aș mai vrea și să dau timpul înapoi și să-ți spun cât de mult te iubesc fiindcă, vezi tu, dragostea nerostită la timp doare ca dracu.


Ești fericit acum? Eu te iubesc atât de mult, te rog ține cont de asta acolo unde ești!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aida

Kassandra, leandri și cicade

Sfârșit de vară