Colţ de literatură

Incaperea, cu tavanul inalt acoperit de oglinzi si ferestrele largi, pare o sala de bal interbelic, adaptata la secolul 21. Predomina albul; fetele de masa, tacamurile, servetelele, peretii, fantana in care se scurge ciocolata fierbinte, de asemenea alba- totul poarta culoarea puritatii. Mesele, lungi cat sa cuprinda locuri pentru douazeci de invitati, sunt asezate paralel, creand un spatiu destul de larg pentru dans. Cu toate astea, nimeni nu mananca si nu danseaza inca, desi sala e plina de oameni eleganti; toti purtand un suras pe buze ca si cum ar vrea sa sugereze ca astfel de evenimente nu le sunt deloc straine. Muzica rasuna ca de dincolo de incapere, de parca o alta petrecere, mult mai interesanta, ar avea loc alaturi. Cativa dintre invitati urmaresc cu mana intinsa chelnerii imbracati in alb si negru, care se plimba de la o masa la alta cu tavi largi de argint, servind cupe cu sampanie. O doamna tipa, in timp ce lichidul colorat i se scurge pe rochia cea noua, anume cump...

- Imi promiti kilometri intregi de munti, cand tot ce imi doresc eu este marea, a spus ea, intorcand butonul radioului de la un post la altul, facand ca melodiile sa se intrepatrunda pana ce au devenit simple zgomote suparatoare. Ascultand-o, el trasa cu privirea o dunga pe trupul ei chircit deasupra aparatului. - Ce e in neregula cu muntii? - Nimic, doar ca mi-e rau de inaltime, raspunse ea, ridicandu-se si aprinzandu-si o tigara. Stii senzatia aia pe care o ai cand esti atat de departe de pamant incat crezi ca n-o sa-l mai simti niciodata sub picioare? Cand singurele repere din jur sunt norii si cateva figuri transfigurate de efortul catararii? Cand aerul e atat de greu incat ti-e si frica sa-l inspiri? Ei, bine...D-asta nu-mi place la munte... - Nu stiam...Daca as fi stiut, nu te-as fi luat la munte. Eu nu am problema asta. - Normal ca n-o ai, tie iti place sa fii la inaltime, de unde ii poti scuipa pe viermii, furnicile de la picioarele tale... - Nu inteleg...Ce ai? Ea isi...

In ziua de azi, tot romanul (si nu numai) face politica. De la cainele ala care nu vrea sa "ia de la Basescu", de la omul din mediul rural care, dupa o zi de sapat gradina, se-ntalneste cu consatenii la o tuica si dezbate ultima stire, pana la demnitarii care tin lungi si sforaitoare conferinte de presa analizate apoi zile intregi de jurnalistii fericiti ca mananca o paine de pe urma lor. Nu e nimic nou; si in Poiana lui Iocan se strangeau taranii si discutau politica (fiecare dupa capacitatile sale). Toti au o parere (proprie, sau influentata de mass-media). Trist e ca s-au format doua tabere (basisti si USL-isti) si arunca cu noroi unii intr-altii, ignorand faptul ca, indiferent de rezultatul Referendumului, tot noi- oamenii de rand- vom avea de suferit. Daca nu mergem la vot, de neparticiparea noastra va profita Basescu. Daca mergem si punem stampila pe NU, presedintele suspendat se intoarce la Cotroceni de unde va arunca cu dosare in stanga si-n dreapta. Daca punem sta...

Ploua cu soare. Pe sub umbrela galbena, femeia zambeste trecatorilor necunoscuti care o privesc intrebatori sau indiferenti. Cu mana in care tine telefonul ce suna de zece minute incontinuu incearca sa-si traga bluza inflorata peste cureaua subtire, gandindu-se ca in scurt timp o sa se descarce bateria si nu va mai fi nevoita sa raspunda. Ce-i pasa ca intarzie la intalnire? In fond, nici nu e importanta, poate astepta. In parc, patronii teraselor si-au intins mesele si scaunele pe trotuar, imbiind oamenii cu muzica data mult prea tare, mirosurile placute de vanilie si aromele dulci ale cocktailurilor. Trece pe langa ele, sperand ca nu-si va auzi numele strigat de unul din acei oameni zgomotosi pe care i-a intalnit de atatea ori in ultimele luni. Merge cu pasul larg, in sandalele maronii cu capsa, indreptandu-se, fara tinta, spre iesirea din parc strajuita de teii in floare. In aer plutesc firicele de praf trezite la viata de stopii plapanzi ai ultimei ploi. "Nico!" aude in...

Mircea se opri si isi aprinse o tigara. In bar, oamenii incepusera deja sa se risipeasca. Era marti seara. - "Tu esti un timid, zice, si-mi dispretuiesti munca". Ma privea atat de intens incat puteam sa jur ca, daca ii intorc privirea, o sa ma transform in stana de piatra! "Nu sunt timid si nici nu-ti dispretuiesc munca. Ai jucat excelent, dar ai deja confirmarea criticilor si a admiratorilor. ori nu ti-e de ajuns?" Fusesem rautacios, stiam asta, dar merita din plin! In loc sa se bosumfle, cum ar fi facut alta in locul ei, actrita mea ma privi din nou cu ironie si incepu sa rada scurt, nervos. O uram in clipa aia! Apoi s-a ridicat brusc si s-a asezat de-a dreptul pe marginea masutei, in fata mea. Era atat de aproape incat ii simteam rasuflarea calda. "Nu stii sa minti!" imi spune si ma priveste cu ochii ei imensi, verzi... "Nu mint..." am baiguit incoerent. "Fiindca nu stii!" mi-a replicat, privindu-ma victorioasa. "Nu stii sa asc...

- Am vrut sa ma insor! incepu Mircea cu un glas ce parea al altcuiva. Intre timp li se adusera doua pahare si sticla de whisky ceruta. George umplu paharele si se pregati sa asculte, gandindu-se ca i-ar face bine sa uite macar pentru o ora de problemele lui. - Am vrut sa ma-nsor cu o fata pe care am cunoscut-o acum sapte ani, pe cand era studenta la actorie. Ne-a facut cunostinta un bun prieten de-al meu care s-a sinucis acum un an din cauza unei datorii pe care nu a putut s-o achite la timp...La inceput nu mi-a placut deloc de ea. Era prea ingamfata, prea plina de talentul ei actoricesc! Plus de asta, era prea frumoasa. Pe atunci eram un naiv si credeam ca, daca incerc sa-i gasesc defecte fizice, am sa scap de fascinatia pe care incepea s-o exercite asupra mea. Asadar, imi spuneam ca are nasul prea mic, picioarele prea scurte, buzele prea groase, parul prea deschis la culoare,urechile prea mari, umerii prea mici...In fine, incercam s-o denigrez fata de mine, dar si fata de Tudor, ami...