Cine sunt eu?
Trenul șerpuia pe șine, prin tuneluri întunecate, în mijlocul pădurii sau pe câmpii în culori triste de toamnă, semănând cu o râmă mizeră ce-și poartă nimicnicia prin pământ. Un șuier discret ce te-mbie la somn și călătorul din fața mea care arată de parc-ar fi rupt dintr-un film polițist: trenci negru cu gulerul săltat spre urechi, privirea atentă și o mică grimasă de aroganță în colțul gurii. Astfel l-am cunoscut pe Tudor, într-o perioadă în care eram hotărâtă să fug, să mă redescopăr, să fac pace cu mine însămi sau alte sloganuri de dezvoltare personală foarte populare pe atunci. Voiam un peisaj nou, departe de casă, de fostul soț, de România, de tot...Iar pentru asta mi-am luat un bilet doar dus spre Austria, o geantă cu câteva haine și buletinul, o sticlă cu apă și un plan incert. În gara centrală din Viena mă aștepta o prietenă de-ale mătușii mele, nemțoaică vorbăreață și primitoare, dispusă să-mi ofere o cameră în casa ei contra unei sume deloc modice. Ob...