Colţ de literatură

  Amintirile se strâng în ghem făcând trecutul să pară comprimat. “Ce repede trece timpul” e reflecția curând bătrânilor mei părinți care-și aduc aminte, în ceață, de copilăria petrecută pe ulița satului, desculți prin colbul gros de pe străzile încă neasfaltate.  Fiecare vară devine una- cu scurtele săptămâni petrecute în cort, pe malul mării sau la poalele muntelui, iar restul anotimpurilor- o înghesuială de gesturi mecanice și rutină. Momente de clopoței și bucurie din ce în ce mai forțată, de mâncare prea multă și brazi fără miros de cetină, apoi din nou rutina.   Și, totuși, în zborul de pescăruș stau amintirile noastre fericite. În valurile călcate de picioare micuțe de copil și-n marea care “scuipă nisip”. În scoicile ascunse prin buzunare și cărțile citite pe șezlong. În zile prea calde, cu arsuri solare și limonadă cu gheață. În aceste momente simțim că trăim cu adevărat fericiți- doar câteva momente până ce și acestea trec rostogolite în marele g...

     Ți se pare că ai ajuns într-un punct al vieții în care toate lucrurile s-au așezat în forma corectă- ai o familie frumoasă, un job satisfăcător, planuri nenumărate pentru viitor- si îți încrucișezi drumul cu o altă femeie care îți spune că nu ești suficientă.   Vorbești prea mult, îți ții din scurt bărbatul și-ți crești copiii să devină niște răzgâiați fără respect.  Ești prea slabă sau prea grasă, te machiezi prea mult sau prea puțin, miroși mereu a mâncare sau prioritizezi jobul în fața familiei.  Nu ai niciun hobby și ești plictisitoare sau ai prea multe hobby-uri și prea puțin timp pentru lucruri importante.  Vrei să atragi priviri- ești usuratica sau complexată ori nu ai deloc grijă de aspectul tău fizic și bărbatul își va găsi cu siguranță alta mai tânără și mai frumoasă.   Și, venind de la o femeie cunoscută, observațiile pot trece drept invidie și atât. Însă, când ți se întâmplă o tragedie și femei necunoscute ...

    Trenul șerpuia pe șine, prin tuneluri întunecate, în mijlocul pădurii sau pe câmpii în culori triste de toamnă, semănând cu o râmă mizeră ce-și poartă nimicnicia prin pământ. Un șuier discret ce te-mbie la somn și călătorul din fața mea care arată de parc-ar fi rupt dintr-un film polițist: trenci negru cu gulerul săltat spre urechi, privirea atentă și o mică grimasă de aroganță în colțul gurii. Astfel l-am cunoscut pe Tudor, într-o perioadă în care eram hotărâtă să fug, să mă redescopăr, să fac pace cu mine însămi sau alte sloganuri de dezvoltare personală foarte populare pe atunci. Voiam un peisaj nou, departe de casă, de fostul soț, de România, de tot...Iar pentru asta mi-am luat un bilet doar dus spre Austria, o geantă cu câteva haine și buletinul, o sticlă cu apă și un plan incert. În gara centrală din Viena mă aștepta o prietenă de-ale mătușii mele, nemțoaică vorbăreață și primitoare, dispusă să-mi ofere o cameră în casa ei contra unei sume deloc modice.   Ob...