Colţ de literatură

      Câte prostii nu facem atunci când suntem îndrăgostiți? În filmele romantice, totul pare ușor; cei doi protagoniști rămân la final împreună, după un moment de cumpănă care le pune la încercare iubirea. În viața reală nu ne găsim atât de ușor fericirea. Trebuie să luptăm, uneori să ne înjosim pentru oameni care nu ne împărtășesc sentimentele și să fim răniți fără certitudinea că la final va fi bine.    La noi doi, însă, a fost totul mai simplu. Fără pași calculați, fără veniri și plecări inutile, fără "trebuie să-l ignor ca să par interesantă, deși tot ce vreau e să stau cu el încontinuu" sau "oare mă iubește?" O poveste de dragoste ca atâtea alte relații, fără întorsături de situație palpitante. Nici certurile nu sunt spectaculoase, cu uși trântite și farfurii zburând prin cameră, iar împăcările le știm doar noi. Nu ne aplaudă nimeni când ne sărutăm pe peronul metroului, la ieșirea din restaurant sau la capătul pârtiei, înainte să plonjăm stângaci pe...

   Mi-am descoperit pasiunea pentru scris când eram mică, deși încă nu conștientizam. Îmi plăcea să citesc, iar asta îmi antrena imaginația și dorința de a expune ceea ce gândesc. Aveam caiete întregi cu povești inspirate din romane de aventuri și seriale rusești siropoase. Și îmi imaginam că voi ajunge scriitoare.   Acum câțiva ani am început să lucrez la un roman. Mi-am ales ca loc al acțiunii un orășel modest, cum este Târgoviște, și l-am explorat mai multe luni la rând. Ce fel de oameni se plimbă pe străzile lui, care sunt atracțiile turistice, obiceiurile și neajunsurile. Am stabilit chiar o casă pentru personajul meu, undeva lângă gară, printre castani. Schița era destul de coerentă, până am început să scriu:   S. și-a pierdut soția într-un accident de mașină și, vrând să scape cumva de vina care-l măcina, a decis să îl caute pe Dumnezeu pentru a-i cere socoteala. Încercam să scriu despre o căutare pe cre nu o cunosc, despre o durere pe care nu a...