Colţ de literatură

am bătut la ușa cămăruței tale din pod, dar nu mi-ai răspuns. mi-am proptit urechea de lemnul tare și am așteptat. am așteptat să treacă rutina aceea confortabilă în care amândoi ne-am afundat până la bărbie, dar din interior nu s-a auzit niciun zgomot, așa mi-am propus să te aștept. o oră. două. cinci. până te saturi de sărutările celorlalte și ți se face dor de mine. și mi-am așezat capul pe treapta de sus: în somn nu trăiesc, în somn sunt fericită.  credeam că sunt singură, dar pașii cuiva s-au auzit dinspre etajul 1, era un bărbat elegant. poate chiar salvatorul meu. l-am privit cu ochii înlăcrimați, ridicându-mă într-un cot să-i fac loc. mi-a zâmbit ca unui câine și a urcat mai departe: "nici ăsta nu e salvatorul meu", mi-am spus. nu mă mai atrage nimeni, nici tu și nici altul, sunt piatră. pietrele nu sunt atrase de pietre, poate doar de apă.  secundele treceau atât de greu încât într-un final le-am pierdut șirul și am fost nevoită să-mi amintesc. momente. senz...

A dat cu pumnul în mană, zbierând: - În casa asta nu se înjură! Copiii au încremenit, inclusiv cei mici care nu erau vizați. Pentru prima oară își vedeau tatăl furios și păreau să nu-l mai recunoască. Madeline s-a ridicat de la locul ei și a început să strângă farfuriile murdare, mai mult ca să-și facă de lucru la bucătărie.  George a așteptat neclintit continuarea, urmărind cu interes vena ce pulsa pe fruntea tatălui în timp ce acesta îi răspundea la privirea cu ochii injectați. Nu era prima oară când înjura în casa părintească, însă era într-adevăr prima oară când o făcea în ziua de Crăciun, în prezența musafirilor. bătrânul pastor ținea foarte mult la imaginea pe care o avea în comunitate, iar un tânăr needucat era exact ce nu voia să vadă străinii în persoana fiului său.  În tot timpul cât v-am povestit acestea, în sufragerie a dominat liniștea. Musafirii mâncau stânjeniți, uitându-se unii la alții și întrebându-se din priviri dacă ar fi mai bine să plece. Dup...