Colţ de literatură

                            Sau mai exact de ce nu-mi place ideea de Secret Santa.   În primul rând, este un obicei preluat de la americani (nicio surpriză!) care se răspândește tot mai mult pe an ce trece, printre corporatiști și nu numai. A face un cadou unei persoane al cărui nume l-ai extras dintr-o grămăjoară de bilețele și pe care cel mai probabil nu o cunoști prea bine este întotdeauna o idee proastă! Nu știi mereu ce i-ar plăcea să primească, așa că îi cumperi ceva aleatoriu, simbolic și neapărat inutil. Am întâlnit zilele astea multe persoane care cumpără cadouri doar fiindcă TREBUIE, și evident că o fac fără pic de entuziasm. Astfel, să dăruiești a devenit o povară...   În al doilea rând, când sunt atâția oameni care au nevoie de mâncare și îmbrăcăminte, decât să cheltui banii pe cadouri care probabil vor fi date mai departe, asta în cel mai bun caz, mai bine ajuți un om sărac, aduci...

   Încep această postare prin a vă spune că părerea mea despre librăriile Humanitas este puternic influențată de faptul că am lucrat o scurtă perioadă la una dintre ele. Deși o lună și jumătate nu este mult, totuși am tot dreptul să descriu "din interior" cum stă treaba acolo.  În primul rând nu te angajezi la o librărie, oricare ar fi ea, dacă nu-ți place să citești, așa cum nu te duci să vinzi anvelope de iarnă dacă n-ai habar de cum funcționează o mașină. Cel puțin așa-mi imaginez. Te duci din pasiune, încercând să combini utilul cu plăcutul (utilul fiind un job, nu și nevoia de mulți bani, dar ajung și la asta).   Încă de la interviu ți se repetă: "Trebuie să fii pasionat de ceea ce faci", urmat de "Salariul e cum e, știu, dar oamenii nu mai cumpără cărți." Iar tu te crezi supereroul care o să depășească targetul cu 200% și că o să readuci cultura în sufletul românilor. Bla bla bla. Și treci de interviu care nu e atât de dificil pe cât am citi...