Colţ de literatură

Laura era o persoană specială. O priveam cum doarme cu capul pe braț și părul lipit de față, încercându-mă din nou senzația confuză că-mi aparține și totuși poate dispărea oricând. În fiecare noapte o pierdeam treptat în nesfâșitele ei coșmaruri care o făceau să se încrunte și să geamă în somn, iar dimineața se trezea ciufulită și transpirată, cu o mică grimasă-n colțul gurii, expresie a fricii. Întotdeauna refuza să-mi povestească ce a visat, spunând că în felul ăsta o să uite mai repede.   Fiecare zi cu ea era ca noiembrie- imprevizibilă. Uneori o uram din tot sufletul și îmi imaginam cum o strâng de gât până încetează să mai respire, alteori o iubeam atât de mult încât mi-aș fi dat viața pentru ea, fără să clipesc.  Avea un fel al ei de a fi: înjura ca un taximetrist când era nervoasă, arunca șosetele într-un colț al camerei pe care îl curăța doar când se certa cu mine, gătea genial dar incredibil de rar și stătea cu orele în oglindă să se machieze. În mansarda n...

Întotdeauna m-am întrebat oare cum se simte un călugăr alungat din mănăstire? Dacă a fost alungat, înseamnă că și-a dorit dinadins asta? Nu sunt credincioasă, dar dacă ar există Dumnezeu, cred că ar trebui să fie femeie. Poate o să vă întrebați de ce, poate nu...eu tot am să răspund: deoarece femeile iubesc mai mult. Niciun argument nu mă va convinge că mă înșel.   Așadar, Dumnezeița imaginată de mine ar fi o femeie comună, care ar găti incredibil de bine, ar merge la cumpărături ținând într-o mână plasele, în cealaltă un copil veșnic gălăgios, ar face curățenie în zilele de sâmbătă și ar citi în timp ce fierbe legumele. Și-ar iubi soțul cu aceeași iubire naivă de la început, s-ar îmbufna atunci când ar fi jignită și ar ierta repede.  Nu ar fi iubită. Cine iubește sincer divinitatea? Cu toate astea ar fi fericită tot timpul, i-ar ajuta pe cei care au nevoie, ar șterge lacrimile celor care plâng, ar săruta pe cei singuri.  Două probleme ar exista: în nume...