Postări

Atunci cand existenta doare

Doctore, simt ceva mortal Aici in regiunea fiintei mele. Ma dor toate organele Ziua ma doare soarele, Iar noaptea luna si stelele. Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer Pe care pana atunci nici nu-l observasem Si ma trezesc in fiecare dimineata Cu o senzatie de iarna. Degeaba am luat tot felul de medicamente, Am urat si am iubit, am invatat sa citesc Si chiar am citit niste carti, Am vorbit cu oameni si m-am gandit, Am fost bun si-am fost frumos... Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore. Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani. Cred ca m-am imbolnavit de moarte Intr-o zi Cand m-am nascut. Marin Sorescu-"Boala"

Abisal

Bem sange din cranii translucide- golite de idei, si ne infruptam din minciuni ce se perinda in sfera gandurilor noastre intr-un du-te-vino continuu, ametitor si euforic, in timp ce sobolani perfizi si cenusii ne rod demnitatea, cu o pofta nesatioasa..... Adulmecam veninul faptelor si disecam constiinta putreda la masa reuniunii de 100 de ani.Introvertiti si excentrici in acelasi timp, defilam in jurul fantanii de alama construita peste cadavrele anilor ce au trecut...ce vor trece...ce vor sa treaca...Zambete transfigurate de suspin urmaresc prin sticla geamului aburit de speranta reuniunea falselor idealuri...