Mansarda cu amintiri
...Trăiam într-o mansardă cu pereții plini de igrasie dintr-un imobil vechi, uitat parcă de timp. Unica fereastră decupată spre cer era năpădită de iederă, astfel că lumina soarelui pe timpul verii nu ajungea până în camera mea. O atmosferă destul de deprimantă sau care te îmbia la a fi creativ, cum spunea Eduard, luându-mi în râs ambiția de a ajunge scriitoare. Serile mi le petreceam cu prietenii în centrul vechi al orașului, împărțind o narghilea urmată de câțiva cheeseburgeri la colț de stradă, apoi ne despărțeam zgomotos și ei se-ntorceau în casele confortabile ale părinților, iar eu în acea cămară întunecată și răcoroasă. Nu vreau să sugerez că aș fi fost mai fără de noroc decât prietenii mei, dimpotrivă. Aveam tot ce îmi doream, mai puțin talentul de a face dintr-un trai anost o poveste remarcabilă. Zilele mi le petreceam la biblioteca facultății de unde împrumutam câteva cărți pe săptămână și-mi notam în agendă fraze care mă impresionau, apoi ...