O iarnă trecută
Bătăile lugubre ale crengilor în sticla geamului m-au făcut să tresar panicată, privind în jur prin întunericul de nepătruns. Vântul șuiera prin coardele de viță uscate și purta zăpada spre lacul din spatele casei, înghețat și el de iarna timpurie. Am aprins lampa de citit de pe noptieră și m-am uitat câteva clipe, fascinată, la jocul de lumini pe care becul pâlpâind nesigur îl făcea pe tavan- probabil o biată muscă în căutare de căldură sfârșise pe acel rug auriu. Mi-am strâns halatul mai aproape de corp și am ieșit în prispa ce dădea spre curte. Peisajul alb, aproape sălbatic, m-a întâmpinat aducându-mi aminte de copilărie și am zâmbit cu gândul că poate copilul meu va avea șansa să trăiască aceleași ierni ca și mine. Am desenat cu degetul arătător un chip haios pe geamul aburit și m-am întors în cameră tremurând de frig. Plapuma groasă și foarte grea m-a acoperit ca un cocon și am adormit mulțumită. În visul meu eram din nou m...