Colţ de literatură

  Te-am revăzut când erai mic, un copil cu șosete lungi și murdare, alergând pe un teren de fotbal plin de gropi noroioase. Transpirai și înjurai în cuvinte ale căror înțeles nu îl cunoșteai, convins că ai dreptul la victorie. O luptă pe care trebuia să o câștigi.  Ajungeai după multe ore acasă, atât de obosit și înfometat, dar nu mai simțeai nimic în afară de rușinea eșecului: ce va spune tatăl tău care, pentru perechea aceea de adidași, și-a vândut cei mai buni porumbei? Sau mama care te-a așteptat până ce mâncarea s-a răcit în farfurie? Dar, mai ales, ce vei gândi tu, adultul, depre tine, copilul care a renunțat atât de ușor la un vis? Următoarea zi pașii te purtau din nou spre întinderea aceea de iarbă murdară străjuită de dealuri, sub un cer noros de toamnă, cu sentimentul că ceea ce faci avea o semnificație mai presus de tine, că ești menit pentru asta. Acum povestești zâmbind și revăd chipul băiatului de altădată; Așa va fi și fiul tău? Va ști să ia ce-i mai frumos din ...

   Ne simțim uneori în propria viață ca un acrobat mergând pe sârmă, după prea puțini ani de antrenament. Avem nevoie de echilibru și orice mișcare greșită ne poate costa scump. Trăim niște vremuri ciudate, timpul parcă nu ne mai aparține sau pur și simplu nu mai are răbdare cu noi. Și am vrea să se petreacă totul mai repede, să putem derula înainte aceste luni pline de angoase și să ajungem la primăvara aceea senină și înfloritoare pe care o cunoșteam cândva. În schimb, avem o toamnă lungă și o iarnă pe care nici zurgălăii veseli ai Crăciunului nu o pot face mai puțin înfricoșătoare. "Sunt seri în care tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un univers absurd, în care numai noi, în marea noastră singurătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg în care nu curge apa, nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide..." Mihail Sebastian Zâmbete crispate, ascunse sub bucăți de material, ochi triști, străini și o mare temere în suflet, asta a re...

          Bătăile lugubre ale crengilor în sticla geamului m-au făcut să tresar panicată, privind în jur prin întunericul de nepătruns. Vântul șuiera prin coardele de viță uscate și purta zăpada spre lacul din spatele casei, înghețat și el de iarna timpurie.   Am aprins lampa de citit de pe noptieră și m-am uitat câteva clipe, fascinată, la jocul de lumini pe care becul pâlpâind nesigur îl făcea pe tavan- probabil o biată muscă în căutare de căldură sfârșise pe acel rug auriu. Mi-am strâns halatul mai aproape de corp și am ieșit în prispa ce dădea spre curte. Peisajul alb, aproape sălbatic, m-a întâmpinat aducându-mi aminte de copilărie și am zâmbit cu gândul că poate copilul meu va avea șansa să trăiască aceleași ierni ca și mine. Am desenat cu degetul arătător un chip haios pe geamul aburit și m-am întors în cameră tremurând de frig. Plapuma groasă și foarte grea m-a acoperit ca un cocon și am adormit mulțumită.  În visul meu eram din nou m...

A intrat într-o încăpere subterană luminată în nuanțe de roșu, unde tablourile - agățate pe pereți sau sprijinite pe stative- erau însoțite de descrieri amănunțite. Mici statuete părând neterminate, cu semnele daltei adânc încrustate în lut, aveau diverse forme abstracte și erau puse lângă obiecte vechi din ceramică, fără nicio legătură între ele. Un muzeu ce părea fantezia unui om care a găsit mai multe lucruri pe care le-a considerat de valoare și le-a expus în subsolul casei. Diana pășea în urma unui grup de studente interesate mai mult de selfie-uri, fiindcă se opreau la fiecare obiect pentru poze de grup, făcând-o și pe ea să se oprească. Era distrasă și mintea ei nu voia să abandoneze un cuvânt pe care tocmai îl auzise :"augmentare". Îl întorcea pe toate părțile și, cu cât îl repeta mai mult, cu atât îi părea mai ciudat. Ar fi vrut să îl caute în dicționar, dar telefonul nu avea semnal în încăpere. În tot acest timp, din spatele ei auzea fără să asculte un glas de...

  Poate că în această perioadă de așteptare și incertitudine, mulți dintre cei rămași acasă stau toată ziua cu televizorul pornit pe programele de știri pentru a afla ultimele amănunte despre pandemia de coronavirus. Acest lucru creează stres și panică, așa că cea mai bună soluție la problemă este să ne deconectăm puțin și să profităm de un respiro binemeritat! Pentru asta, m-am gândit la o listă cu câteva titluri de cărți frumoase ce vă pot ocupa timpul într-un mod plăcut și productiv: 1. Dragoste în vremea holerei , Gabriel Garcia Marquez Cu un titlu atât de parafrazat în ultima perioadă, Dragoste în vremea holerei este  povestea unui bărbat care luptă pentru iubire cu speranță și răbdare, indiferent de obstacolele apărute- O iubire ce dăinuie decenii întregi, învingând testul timpului și teama ancestrală a apropierii morții. 2. Muntele vrăjit , Thomas Mann O carte care te transpune într-un loc suspendat în timp, unde viața normală se anulează. Un fel de purgatori...