Tania. Un început
Pisicul mă privește insistent cu ochii lui de smarald. Sau topaz? Cine știe, n-am mai văzut un diamant de când ieșeam cu George care mă umplea de cadouri după fiecare partidă se sex. Stau răstingnită pe canapea iar el, pisicul, toarce cu reproș lângă mine, parcă ar spune: - Știu cine ești! Doar o altă cocotă care umple patul iubitului meu stăpân! (sigur n-ar ști ce înseamnă cocotă, dar îmi imaginez că e un motan citit și diplomat, iar cuvântul "curvă" e prea dur pentru el). Mâine o să fie alta în locul tău, așa că nu am de ce să mă port frumos. Miaună brusc, al naibii pisoi, și tresar ca arsă. Unde e Alin, să mă scape de tortură? Ah, da, e la baie. Urinează zgomotos de 2 minute. - Nu am să-ți dau de mâncare! îi spun. Miaună iar: - Nici nu vreau, nu ești stăpâna mea. Pun pariu că n-ai bani pentru ce-mi place mie să mănânc. - Vrei un șoarece mort? - Vrei o zgârietură? La câte ai pe gât, nici nu s-ar cunoaște. Îmi pipăi uimită...