Seri
Privesc pe fereastră același peisaj, de ani de zile, ascultând o melodie tristă. Nimic nou nu se întâmplă, parcă văd aceiași oameni alergând grăbiți spre muncă, aceleași mașini colorate gonind pe șosele, același cer când însorit, când mohorât sau întunecat cu mici pistrui de lumină. În unele nopți nu pot să dorm, ies pe balcon și beau un pahar de vin- întotdeauna alcoolul mă face somnlentă, greoaie și totodată parcă plutesc. E absurd. Beau și fumez și privesc afară, ascultând liniștea, concentrându-mă la ea. Încerc să nu-mi aduc aminte de tine fiindcă doare. Am citit recent o carte despre o tipă care ajunge alcoolică din cauza bărbatului care a înselat-o. Îmi spun că ea a atins limita cea mai de jos, n-am să ajung așa. Și totuși îmi vine să te sun obsesiv în nopțile când beau singură și sunt deprimată. Te caut doar o dată, nu îmi răspunzi mereu. Poate nu ajungi la telefon fiindcă ea doarme cu capul pe brațul tău. Poate m-ai trecut în telefon cu nume de bărbat, cum pe aveai pe e...