23 septembrie
************** În fiecare an, pe 23 septembrie la răsărit, urc pe acoperișul blocului să fumez o țigară și să privesc peisajul. De acolo, oamenii sunt atât de mărunți și inofensivi, încât mă fac să le reconsider importanța. Singură și doar a cerului, pierd ore în șir bălăngănindu-mi picioarele deasupra etajului 10, gândindu-mă la povestea pe care mi-a spus-o mătușa când eram mică. Se făcea că un copil fugit de acasă mergea din ușă-n ușă cerând de mâncare. Cum băiatul era diferit de restul oamenilor din regiune, era refuzat brutal și i se închidea în nas. Alți copii râdeau de el, la biserică pastorul îl arăta cu degetul blamându-l, și mamele îl dădeau drept exemplu negativ. De fiecare dată când îmi amintesc povestea, încerc să mi-l imaginez p...