Poveste românească
Stăteam cu coatele pe masa lipicioasă de la suc neșters și încercam să compun o scrisoare. Terasa era aproape goală, doar un grup de fete își făceau poze una alteia luând posturi voit sexy și se amuzau: "Pe asta o să i-o trimit lu Mihai, să vadă proasta aia a lui că nu e de glumit cu mine!" Chelnerii își dădeau coate privind spre ele și întreaga imagine mă bruia de la ce aveam de făcut. Venisem cu o oră înainte sperând să am liniștea care acasă îmi lipsea pentru a scrie o scrisoare unui fost (pe atunci nu știam că e fost) care plecase în Anglia la studii. Vorbeam des pe skype și alte cele, dar ideea de scris de mână mi se părea mai romantică și surprinzătoare, așa că îmi chinuiam creierii și ortografia să compun ceva frumos. Tăiasem deja trei rânduri și mototolisem cu ciudă o foaie, când a intrat un cuplu cu un copil de vreo 6 ani care insista că vrea înghețată. Am pus deoparte colile și m-am uitat la ei o vreme, cu privire îndobitocită. El avea vreo 30 și ceva de ani ...