MIRIAM
Era în vara aceea în care am cunoscut-o pe Miriam, fotografa bătrână cu reputație de vrăjitoare care ne plătea cameră la un hotel de lux. Totul începuse într-un mod absurd, desprins parcă din filme... Era una din acele dimineți după o seară de dans epuizant și shoturi nenumărate de tequila. Așteptam în parc ora cinci pentru a lua primul metrou spre casă și ne era cald, eram amețiți și irascibili. Îmi reproșai lucruri petrecute în urmă cu mult timp, iar eu mă miram în sine-mi de memoria ta elefantină. Încercam să găsesc argumente să le combat pe ale tale. Eram urâți, dezordonați și gălăgioși. Țipam. Eu mai tare decât tine, sau poate amândoi la fel. Credeam că suntem singuri. Glasurile noastre stridente sunau ca o melodie cu acorduri înalte, ne încântau. Pe o alee ascunsă, cu vedere spre noi, stătea această femeie. Asculta fascinată, în timp ce ne surprindea în cadre spontane. Un întreg album de gesturi dezordonate și urâțenie umană. ...