330
După un colţ de stradă se auzea un fluierat domol dintr-o arie celebră. "Cântăreţul" era un domn de vârstă mijlocie, la costum şi cu joben, târând după el un baston cu cap de leu aurit- sau altă creatură fioroasă. Mergea degajat, fără grabă sau cuiozitate, răsucindu-şi pe deget mustaţa a la Dali. Întocmai genul acela de personaj pe care nu îl înţelegi nici după 100 de pagini. În staţia lui 330 stătea un tânăr, singurul călător de la ora aceea. Domnul i se alătură în aşteptare, dregându-şi vocea să se facă auzit: - Fii amabil, ai văzut trecând o caleaşcă? Băiatul îşi scoase plictisit căştile din urechi: - Ce? - Am spus: fii amabil, ai văzut trecând pe aici o caleaşcă ? - O caleaşcă? Cu cai?! - Nu, dragul meu, cu hamsteri. Băiatul, evident, îl privi surprins. Era obişnuit cu cerşetori beţi, dar niciunul nu se îmbrăca atât de elegant: altfel de ce ar mai cerşi?! Convins deci că e doar nebun, se făcu că nu îl aude. - Trebuia să fiu demult la bal şi am dat ordin să-mi...