Zei pentru o clipă
...Era o zi frumoasă, poate puţin prea caldă, de iunie. Soarele lumina orbitor câmpurile cu pistrui roşii de maci şi, în goana trenului, întreg peisajul părea o pictură impresionistă, sau pur şi simplu o iluzie. Eram de trei ore pe drum, dar îmi păreau o veşnicie şi regretam că petrec atât de mult timp în mirosul de mucegai al trenului. Prietenul meu dormea alături, cu fruntea rezemată de geam, iar cartea de pe genunchii lui aluneca încet, cu fiecare cotitură. Era o ediţie în original a unui roman de Balzac; încerca să înveţe franceza dar se oprea la fiecare două propoziţii răpus de plictiseală.O muscă i se agita în păr. Câţiva călători citeau cu voce tare bancuri, dar cum erau prea departe să-i aud bine, mă mulţumeam cu zgomotul veseliei lor. O oaie, două oi, trei oi...E ciudat să numeri oi ca să adormi, dar e şi mai ciudat să laşi totul în urmă, cum a făcut eroul lui Haruki Murakami, şi să pleci în căutarea unei oi fantastice cu o stea maronie pe spate care are puterea de ...