O casă la mare
Crinul s-a ofilit la fereastră, dar încă îşi mai împrăştie mirosul ameţitor, înecăcios, peste mobila prăfuită şi hainele murdare de pe fotoliu. Geamul e cald, cearşafurile împrăştiate şi televizorul încă aprins. " Coadă infernală pe Autostrada Soarelui" ... În tigaie sfârâie trei peşti, scrumiera e plină de mucuri de ţigară şi apa din pahar s-a încălzit. Pe faleză, trec doi îndrăgostiţi hohotind la nimicuri. Fata îşi aruncă privirile pe fereastră: "Mi-ar plăcea să locuiesc aici, atât de aproape de mare..." "Şi mie..." îi răspunde el, privind-o. Asfaltul e încins. În grădină, atârnat de doi copaci, se leagănă un hamac gol. Alături, pe iarbă, zace o carte deschisă la prima pagină. " Tot aşa trec, cu literă mică, versurile lui Francis Jammes, ducând în trap mărunt, spre cerul cel mai dulce, şi-n văratec parfum de sulfină, livănţică, mintă şi romaniţă, numele fetelor de altădată..." - Peştele ăsta mă priveşte! E revoltat. El râde încet, sor...