Crimă pe strada trifoiului
Atât de linişte încât se auzea ţigara arzând pe buza scrumierei. - Şi acum ce facem? Întrebarea plană în aer, o dată cu fumul. Ferestrele erau închise, iar perdelele îmbâcsite acopereau semi-întunericul de afară. Tot cartierul amorţise, suspendat în aşteptarea unui răspuns. - Mai respiră? se auzi o voce înceată, mai puţin tremurătoare decât ar fi cerut-o situaţia. - Nu ştiu, nu îmi dau seama. Poate ceva nu a mers bine... Ce s-a întâmplat pe drum? - Am aşteptat vizavi de benzinărie, cum am stabilit...A băgat benzină, şi-a cumpărat o sticlă de apă apoi...Apoi am venit şi l-am abordat, cum era planul. - Şi cum ţi s-a părut? Părea că ar suspecta ceva? - Da, vezi să nu! Era roşu la faţă ca un gogoşar răscopt când m-am apropiat de maşină. Părea grăbit, ce-i drept, dar nu a ezitat să mă invite înauntru... - Apoi? - Apoi i-am zis o adresă; asta pe care mi-am notat-o pe mână. Şi a demarat. Pe drum râdea aiurea şi-ncerca să fie spiritual. Am râs şi eu, să nu creadă că sunt vreo îngâm...